O premisa ca a cartii lui Bruce Chatwin, In Patagonia, nu ar mai fi avut cum sa ma surprinda, pentru ca deja s-ar adauga unei liste de lecturi asemanatoare, care a crescut constant de-a lungul timpului (o puteti gasi la finalul articolului).
Insa, parcurgand periplul autorului prin acest tinut mai degraba arid, atat ca relief, cat si ca mitologie, am trait o experienta aparte, care se distinge de celelalte.
Pentru Bruce Chatwin, locurile nu sunt un scop in sine, ci doar receptacule pentru oameni diversi, ciudati, inspaimantatori, pe ale caror povesti se delecteaza sa le spuna.
Initial, eram tentat sa asemuiesc In Patagonia cu Le Petit Prince de Antoine de Saint-Exupery, insa elegia pustietatatii si bizareria unor intalniri m-a impins mai degraba catre La Goutte d’or de Michel Tournier, cu care mai are in comun si cadrul desertic in care au loc rendez-vous-urile metafizice.
Personajele care ni se dezvaluie in aceasta calatorie prin crevasele manifestarii umane variaza de la foarte cunoscute – Charles Darwin sau cuplul de banditi celebri Butch Cassidy si The Sundance Kid (in realitate, departe de aerul haios si degajat al minunatului duo Paul Newman – Robert Redford) – la altele despre care nu auzisem in viata mea, dar cu istorii care, incapute pe mana unui scenarist cu fler, ar da niste pelicule de Oscar.
Ambivalenta in care sunt prezentati bastinasii patagonieni pecetluieste caracterul special al acestei carti de calatorie: uneori ne apar ca niste victime ale genocidului colonistilor, alteori drept niste primitivi perfizi si insetati de sange.
In Patagonia sta intre suratele cu aceeasi tematica la fel ca un excentric un pic lugubru la o petrecere de corporatisti imbracati la patru ace.
P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o incursiune in sufletul, mai degraba decat geografia, unui loc indepartat si fascinant.