În așteptarea unui Dune, hai să vorbim despre celălalt

Știindu-mă pasionat de cărți și de filme și cunoscând că evenimentul cinematografic al anului va fi lansarea noii ecranizări a romanului emblematic Dune, prietenii de la librăria online Libris mi l-au trimis pe neașteptate, fapt pentru care le sunt multiplu recunoscător.

În primul rând, pentru că a primi o carte este un deliciu căruia nu îi rezist.

Apoi, a zgândărit în cel mai plăcut mod așteptarea până în octombrie, când producția regizată de Denis Villeneuve ni se va dezvălui pe marele ecran.

Însă, cu ocazia acestui cadou minunat, mi-am adus aminte că mai există o transpunere filmică a universului planetei Arrakis, aceea mult hulită a lui David Lynch.

Și pe nedrept, aș zice, pentru că, deși pare pe undeva a comprima și demitiza universul imaginat de Herbert, multe dintre percepțiile încetățenite despre cum ar trebui să arate personajele și tehnologia și ecologia acestuia de aici vin.

Și uite-așa s-a născut ideea unei provocări pe care v-o adresez.

Găsiți, vă rog, un motiv mai bun decât cel de jos în favoarea ideii că Dune al lui David Lynch merită reabilitat.

Greu, nu-i așa?

Această cerere de oferte argumentative va avea loc pe Facebook, iar comentariile voastre la postarea mea de acolo vor fi considerate intrările în concursul pentru a câștiga exact cartea Dune a lui Frank Herbert, pe care mi-au pus-o la dispoziție cu atâta mărinimie cei de la librăria online Libris.

Comentariul care va aduna cele mai multe like-uri până pe data de vineri, 13 august, ora 18:00, îi va aduce autorului ei Spice pentru minte, adică un roman SF de legendă.

Cuceriri SF (2)

Continuand sa inspectez lista despre care v-am vorbit in articolul anterior dedicat romanelor SF si prin acelasi larg concurs al marinimosului posesor de Kindle, ma vad din nou in ipostaza de a va prezenta cateva scrieri din aceasta ramura aparte a literaturii:

Flatland – ceva intre roman si nuvela, datand din perioada victoriana, amuzant prin utilizarea formelor geometrice pentru redarea diferentelor de clasa, asa cum ii apareau autorului Edwin Abbott Abbott: cercurile sunt pe treapta de sus a esafodajului social, triunghiurile (cu cat mai ascutite, cu atat mai rau) pe cea mai de jos, iar femeile sunt segmente care impung. Dupa un secol si jumatate in care libertatea de exprimare a ajuns la cote maxime, o asemenea satira pare stravezie, dar eforturile scriitorului de a reda un intreg microcosmos plan, precum si revelatia unuia dintre membrii sai la descoperirea tridimensionalitatii sunt de tot hazul.

SF2_1

The Man in the High Castle – inca un roman de Philip K. Dick care poate intra pe lista lecturilor obligatorii pentru orice pasionat de SF. Pornind de la un exercitiu de imaginatie deloc nou – cum ar fi fost daca Germania si Japonia ar fi castigat Al Doilea Razboi Mondial – scriitorul contureaza o societate americana in care noi stapanitori niponi si bastinasii yankei incearca sa coabiteze si sa-si depaseasca prejudecatile, iar intre cele doua mari puteri invingatoare exista deja un Razboi Rece cu potential sa dea in conflagratie nimicitoare. Dick n-ar fi el, insa, daca ar lasa lucrurile asa de simple – printre cetatenii subjugati, dar si printre cercurile conducatoare circula o carte in care se prezinta ipoteza: Ce-ar fi fost daca SUA si Anglia ar fi castigat razboiul? Unde mai pui ca majoritatea personajelor folosesc sistemul chinezesc de divinatie I Ching (Cartea schimbarilor). Concluzia: daca vrei sa fracturati linearitatea realitatii inconjuratoare – cititi Philip K. Dick.

SF2_2

Dune – stiu ca nu va vine sa credeti, dar n-o citisem pana acum. Eram, insa, bine blindat de filme sau jocuri in acest univers, asa ca lectura cartii lui Frank Herbert mi-a oferit ocazia sa ma lamuresc ce motive au fanii inraiti sa urasca pelicula lui David Lynch (pe unul il stiam de fapt – Sting in chiloti innaripati de cauciuc). Ce am apreciat in mod special a fost stradania autorului de a contura mediul natural al planetei, care este aproape palpabil, care iti trimite valuri de nisip in ochii mintii. Ce nu m-a dat pe spate a fost tesatura de intrigi si conflicte, care e atat de bine urzita, incat autorul si-a lasat loc liber de continuari. Pe care le-a si scris, de altfel.

SF2_3

Forever War – nici pana acum nu mi-am dat seama daca Joe Haldeman chiar si-a propus sa conceapa un roman cu de toate sau i-au iesit tocmai pentru ca nici nu s-a sinchisit de asta vreun moment. Oamenii se lupta cu o specie extraterestra, iar protagonistul porneste ca un simplu racan, supravietuieste, avanseaza, se indragosteste si experimenteaza diverse forme ale societatii umane, pentru ca voiajurile sale de cateva saptamani intre planete presupun scurgerea a zeci de ani la suprafata acestora. Componenta militara a naratiunii predomina, dar pe Haldeman nu il paraseste verva in niciun moment. De citit neaparat.

SF2_4