We didn’t need sex, we had Tyrone Power

Vorbele de mai sus nu ii apartin oricui, ci Barbarei Cartland, prodigioasa scriitoare de romane siropoase, la care adaug si eu amanuntul ca Tyrone Power figureaza si la inceputul volumul Istoria frumusetii, editat de Umberto Eco, ca reprezentativ pentru cum a evoluat conceptul de aratos de-a lungul istoriei.

Iar daca va doriti o explicatie a unor astfel de elogii, avem filmul Nightmare Alley.

Pelicula regizata de Edmund Goulding urmareste traseul fulminant al unui mentalist (iluzionist specializat in citirea gandurilor), de la umila conditie de circar la vedeta prin cercuri inalte, unde bogatasi cu constiinte incarcate ii iau abilitatile de bune.

Traseul sau catre succes si hubrisul de care se lasa cuprins ii prilejuiesc lui Tyrone Power un veritabil tur de forta actoricesc, in care dovedeste ca, fara a fi fost cel mai mare interpret a vremurilor sale, beneficia de o doza de talent care n-a apucat sa dea roade pe deplin (s-a prapadit la doar 44 de ani).

Figura sa eleganta, dictia curgatoare si privirea intensa, usor hipnotica si luciferica, sunt perfect adecvate momentelor cand da reprezentatii. Il ajuta si scenariul inteligent, care dezvaluie detalii din culisele artei prin care unii oameni ii imbrobodesc pe altii.

Nightmare Alley prezinta si un superb paradox, pe care numai Hollywood-ul din Epoca sa de Aur il putea oferi: desi protagonistul si cele trei dame care ii marcheaza viata sunt situate de partea escrocheriei, asadar, macar teoretic, de partea cealalta a celei in care ne aflam noi, privitorii, sunt de o frumusete impecabila si de o expresivitate lipsita de grotesc, astfel incat spectacolul inselaciunii nu e deranjant, ci pasionant.

Filmul prezinta si o morala dureroasa, dar omniprezenta in cultura umana, de la vechii greci la paremiologia romaneasca:

Nu te intinde mai mult decat iti e plapuma.

Recomand vizionarea lui Nightmare Alley in pereche cu The Razor’s Edge, in care il regasim pe acelasi actor, intr-un rol de o foarte diferita factura.

Din amandoua veti ramane cu imaginea lui Tyrone Power intiparita in memorie.

Un tip al naibii de frumos, care nici nu juca rau.