De ce m-a enervat Bill Gates

E final de an scolar si urmeaza examene de treapta, deci media vor vui in perioada urmatoare despre statisticile terifiante referitoare la rata de promovabilitate, decaderea invatamantului romanesc si soarta cruda a natiei, in general.

Ce are Bill Gates cu toate acestea? Nimic direct, doar voiam sa stabilesc contextul. Magnatul american are suficient timp si destui bani, incat se poate apleca  asupra operelor de caritate, dupa cum vor chip-urile domniei sale. Ultima idee pe care a prezentat-o pe site-ul www.ted.com m-a deranjat profund prin ingustimea ei.

Prezinta Bill Gates o statistica despre America si cat de rau o duc locuitorii acestei tari in raport cu ai altora cand vine vorba de matematica si citit. Ca om responsabil si cetatean exemplar, vrea sa se implice sa remedieze asta, ca doar nu poate cea mai misto democratie din lume sa se afle dupa alte tarisoare greu de plasat pe planiglob.

Ca urmare, Bill Gates declara ca vizeaza o reforma a modului cum gandesc si actioneaza profesorii. In esenta, acestia ar trebui sa adopte o atitudine de angajati de multinationala, sa isi monitorizeze progresul si sa incerce sa se autodepaseasca (stahanovism, pentru connaisseur-i). Cand a pomenit, insa, modul cum s-ar realiza aceasta permanenta imbunatatire, au inceput nervii mei sa se manifeste. Metoda pe care Gates o recomanda este ca profesorii sa isi inregistreze orele, pentru ca apoi sa le urmareasca din nou, luand aminte ce au realizat bine si propunandu-si sa indrepte ce pare in neregula. Evident, vor fi site-uri specializate si forum-uri unde se vor putea incarca lectiile cele mai reusite, intru proslavirea autorilor lor.

De ce m-am simtit scos din sarite, pentru ca nu mi-e caracteristica starea asta, ba chiar ma enerveaza oamenii care o au? Recunosc, sunt multi profesori naspa pe lumea asta, care au ajuns sa practice aceasta profesie fara niciun fel de aplecare sau aptitudine, care au ramas cu reflexe comunistoide (vorbesc de Romania), cum ca ei sunt un fel de zeitate care pot insulta elevii dupa plac, elevi al caror unic rol este sa ii asculte perorand pe teme variate, deloc legate de materia in sine.

Insa, daca si putinii care activeaza in invatamant din vocatie vor sta cu teama unui Big Brother auto-impus, atunci vom ajunge la o crusta de artificialitate care va sufoca orice forma de educatie sanatoasa. E ca si cum ai pansa o rana purulenta, inainte de a o dezinfecta; rezultatul: gangrena si amputare.

O alta sursa de enervare latenta a fost ca Bill Gates nu pomeneste nici macar in treacat cat s-a ingreunat sarcina unui profesor intr-o lume despiritualizata, debusolata si mereu pe fuga precum a noastra. Nu admite ca elevii sunt imbecilizati de media pe zi ce trece (daca vi se pare ca vorbesc precum un profet nebun, ia uitati-va la reclamele de pe posturile de muzica si ziceti-mi daca vredeti vreuna care promoveaza respectul fata de cei mari sau fata de profesori). Ar vrea in schimb ca profesorii sa munceasca mai mult, din ce in ce mai mult, cel mai mult. Curat atitudine de patron!

Initial, am scris acest articol intr-un program de editare de text pentru care ii sunt recunoscator lui Bill Gates. Asta nu inseamna ca nu o sa declar sus si tare, ca, atunci cand vine vorba de educatie, vorbeste in dodii.