Facies Christi

După un generic prelung, menit a releva faptul că un film european reușit este rodul unei colaborări transnaționale, ceea ce este îmbucurător, Corpus Christi se deschide cu darul cel mai important pe care îl face spectatorilor:

Figura protagonistului, interpretat de Bartozs Bielenia.

Munchiană la început, va atinge o beatitudine pe care ar fi zugrăvit-o însuși Fra Angelico, dar și schimonosiri cutremurătoare, demne de penelul unui Hieronymus Bosch.

Între aceste borne psihice, va parcurge stări care sunt combinații de două sau trei ale celor șase emoționale din Inside Out.

Regizorul Jan Komasa nu se zgârcește cu prim-planurile și ne lasă să examinăm prelung tezaurul de microexpresii ale actorului.

Suită de situații care i le generează compun o poveste care nu e neapărat nouă – un tânăr proaspăt eliberat de la o școală de corecție are aspirații preoțești și, într-un impuls de moment, își asumă această ipostază într-un sătuc îndepărtat, unde metodele-i duhovnicești neortodoxe (hopa, mi-a scăpat!) deznoadă traumele multora dintre membrii comunității.

Nu lipsesc momentele de suspans sau de perturbare a harului, mai ales că sutana nu astupă pornirile care îl băgaseră în belele odinioară.

Firul narativ e mai mult o succesiune de momente de impact, uneori cu un tâlc aplicabil în viața reală, alteori atingând pateticul, filmate și editate cu migală, într-un stil naturalist, ferit însă de morbul acela al duplicării realității, de care suferă atâtea produse ale cinematografiei românești.

O fi și-ăsta un motiv pentru care au înhățat mult râvnita nominalizare la Oscarul pentru film internațional.

Nu lipsesc niște săgeți politice, deoarece figura primarului (simpatic și un pic odios, Leszec Lichota) este amuzant de familiară și arhetipală, mai ales că am și avut alegeri de curând.

Distribuția ține pasul cu extraordinara performanță a lui Bielenia, iar Aleksandra Konieczna, în rolul mamei, are meritul de a sublima cel mai mult reacțiile faciale, lăsându-le întotdeauna inteligibile.

Corpus Christi este despre credință, despre ritualuri, despre durere, despre mântuire, despre damnare, despre datorie, despre evadare.

Dar, mai presus de toate, este o mărturie asupra incredibilei valori documentare și estetice a chipului omenesc.