Klaus a supărat pe multă lume.
Nu doar Klaus din capul trebii noastre, ci și filmul cu același nume, care avut tupeul nemăsurat să sufle nominalizarea la Oscar lui Frozen II.
Spre deosebire de președintele României, care este unde este fără a avea merite speciale, această peliculă de animație, al cărei principal artizan este Sergio Pablos, are argumente solide în privința onorurilor pe care le-a primit.
O poveste care debutează precum o practică întâlnită și în rândul industriașilor români din perioada interbelică, aceea de a-și trimite progeniturile la munca de jos, ca să dobândească experiență și un dram de caracter, evoluează coerent și simpatic într-o geneză alternativă a lui Moș Crăciun și a obiceiului de a dărui cadouri celor care au fost cuminți.
Într-o creație despre spiritul Crăciunului, binele este condamnat să biruie, așa că suspans nu prea există, însă modul ingenios în care piesele puzzle-ului se succed și se aranjează are darul de a încânta copii și adulți, deopotrivă.
Iar în timp ce micuții exersează înduioșarea (ingredient indispensabil compasiunii ca trăsătură) și se delectează cu modul exagerat și inspirat în care sunt desenate personajele, cei mari pot gusta diverse subtilități: conflictul perpetuu ca mijloc pentru politicieni de a-și păstra puterea, pragmatismul ca sursă pentru altruism, necesitatea ca membrii comunității să se implice în propășirea ei, nu să dea bir cu fugiții, rolul educației pentru binele colectiv, integrarea minorităților sau greutatea turelor de noapte.
Cunosc mulți părinți care sunt în cumplita dilemă: să-mi încurajez sau nu odrasla să creadă în Moș Crăciun?
Eu, ca persoană de vârstă adultă, am învățat un lucru – bucuria de a dărui și fiorul de a deschide un cadou în dimineața zilei de 25 decembrie sunt stări sufletești pe care o să le țin în viață cât voi fi eu însumi în viață.
Nu contează cum și de ce a început un mit. Dacă are efecte benefice, să-i dăm înainte cu el.
Spre deosebire de Klaus prezidentul, care, grație unor circumstanțe mult prea favorabile, a câștigat detașat, filmul Klaus are nenorocul de a candida împotriva lui Toy Story 4.
Însă, în mai puțin de două ore, acest Klaus mi-a făcut mai multă plăcere și mi-a fost mai de folos decât celălalt în cinci ani și ceva de mandat.
