Cuceriri SF

Stiu un site bine facut (imbina atat vocea demos-ului, cat si pe a unui cunoscator) care ma ghideaza in alegerea romanelor SF demne de citit.

Mai am si un prieten care se milostiveste periodic de mine si imi imprumuta Kindle-ul lui, pentru ca mi s-a betonat o convingere: cartile Science-Fiction merita pe citite pe suport electronic. Esti cumva mai inauntrul lor, mai ales cand abunda in descrieri tehniciste.

Ca urmare a celor doi factori de mai sus, am mai cucerit cateva borne in lectura de SF.

Gateway de Frederick Pohl – mi-a produs o satisfactie de geek autentic: am descoperit ca ideea de baza a superbului joc Anachronox e inspirata de aici, adica din povestea unei goane dupa aur in spatiu, care imbina organic drama asumarii riscului, pe cea a rumegarii remuscarilor si pe cea a unei idile care urmeaza un grafic de parabola. Ambivalenta prezenta/absenta a speciei extraterestre creste considerabil valoarea acestui roman.

SF1

The Left Hand of Darkness de Ursula Le Guin – la prima vedere, e un fel de Shogun pe o planeta inghetata, populata de o civilizatie cu iz medieval. Deosebit este efortul scriitoarei de a strecura in insusi fundamentul povestirii un element care o domina subtil, dar permanent: bastinasii acestui corp celest sunt hermafroditi, pot fi cand femeie, cand barbat, dupa cum o cere situatia. Protagonistul, un fel de Anjin-San mascul standard, se vede prins in jocuri politice absconse, nu foarte spectaculoase, dar care prilejuiesc cititorului reflectii asupra rolului impulsurilor sexuale in modelarea istoriei omenirii.

SF2

Rendezvous with Rama de Arthur C. Clarke – un colosal vehicul spatial de forma cilindrica se apropie la o distanta abordabila de Pamant, iar o echipa de cosmonauti incearca sa ii patrunda tainele. Ce am remarcat in Sfarsitul copilariei se vadeste mult mai pregnant aici: Clarke a fost un neintrecut peisagist SF, relieful din interiorul lui Rama este descris amanuntit si, daca faceti un efort si vi-l imaginati in ansamblu, e grandios de-a dreptul. Din nou, acelasi mecanism al ambivalentei (vezi descrierea cartii lui Pohl) intregeste superb atmosfera.

SF3

Ubik de Philip K. Dick – tocmai l-am introdus pe autor intr-o galerie selecta si foarte restransa de persoane (unde ar mai fi Samuel Taylor Coleridge, Aldous Huxley si William Burroughs) carora trebuie sa le multumesc pentru ca au consumat substante halucinogene, pentru ca le-a augmentat inspiratia. Acest roman SF incepe precum Ocean’s Eleven, continua precum Inception si se termina precum Life of Pi. Tot traseul asta prin umor, suspans si relevatie are loc intr-o lume in care exista telepati si contra-telepati si in care persoanele decedate sunt pastrate intr-un fel de criogenie din care pot fi contactate, dar cu masura, sa nu se epuizeze prea repede. Ca sa fiu la adapost de acuzele ca as exagera, nici n-o sa folosesc cuvantul capodopera.

SF4