*Acest articol a aparut in publicatia Zile si Nopti, 23.04 – 05.04.2007

Lui Mel Gibson i s-a pus iar pata. De data aceasta pe mayasi, astfel ca a rezultat Apocalypto. Cunoscand deja apucaturile australianului, stim prin definitie ca avem de-a face cu ceva violent, tezist si meserias facut. Sa detaliem.

Violent. Cu o eroare de plus sau minus o unitate, la fiecare zece minute moare cate cineva in Apocalypto, cu o concentrare mai mare pe la mijlocul filmului. Tehnica nu era prea avansata atunci, dar mayasii stapaneau destul de bine gama sfartecat-decapitat, incat Mel Gibson a fost scutit de a fi repetitiv la partea sanguinara.

Tezist. Australianul n-ar fi el, daca, pe langa a ne lua ochii cu imaginile, sa nu ne agreseze si cu vreun mesaj. In cazul de fata, ni se spune ca o civilizatie nu piere decat atunci cand coruptia din interior a ajuns la apogeu. Viata la tara este simpla, frumoasa si racoritoare, satul din jungla este un microcosmos a la Morometii, mustind de relatii inter-umane (sugestiv exemplificate de drama unui vlajgan impotent, carait permanent de soacra-sa). In contrapondere, viata la oras este degenerata, mercantila si de-a dreptul imputita. Gibson nu s-a putut abtine si i-a infatisat pe mayasii citadini ca fiind atat de urati, incat mai ca-ti pare bine ca la final apar nu-mai-spun-cine-ca-sa-nu-spulber-si-ultima-farama-de-suspans. M-am mirat ca scena sacrificiilor [scoatere inima + decapitare + aruncare pe scarile piramidei (cap +corp)] a durat atat de putin; pesemne ca Mel a lasat-o mai moale dupa ce s-au burzuluit atatia la el din cauza Patimilor lui Hristos.

Meserias facut. Unii joaca in filme de actiune o viata intreaga si nu invata nimic (dar ajung guvernatori). Dupa doua serii in care a fugarit pe unul sau pe altul, Gibson a deprins, insa, mestesugul pomparii adrenalinei. Acalmie prevestitoare de rau, scene de bataie, urmariri fulminante, toate sunt asamblate sub o forma atat de noua, incat am uitat ca le-am mai vazut de zeci de ori pe strazile intunecate ale New York-ului. Fostul partener de peripetii al lui Danny Glover demonstreaza chiar ca e in pas cu moda, inserand si o scena de efect cu o fetita sinistra, in dulcele stil clasic al filmelor de groaza asiatice, pe care Hollywood-ul l-a imbratisat cu atata ravna. Ca sa nu uit, toate replicile filmului (reduse la strictul necesar unui scenariu subtire) sunt in limba Maya (asta e clar marca Gibson).

Recunosc, l-am bestelit excesiv pe Mel pana acum, dar constiinta nu-mi da pace si ma indeamna sa recunosc. Abia astept sa i se puna iar pata si sa faca precum zicea Marin Sorescu:

Cand voi izbi cu barda mea, profund,

Aceasta stanca are sa se crape

Si va tasni din ea suvoi de ape…

Baieti: pazea ca va… inund.