Funky fuckin’ Business

Ce m-a izbit in primul rand la cartea asta a fost infatisarea. Sub un titlu ciudatel, doi tipi plesuvi, dintre care unul seamana cu Bruce Willis mai batran, iar celalalt cu arbitrul Collina, zbiara unul la altul. Cum sunt cat de cat conectat la realitatea inconjuratoarea si am fost atins de valva lansarii ultramediatizatului, inspiratorului si atoatecuprinzatorului Funky Business, i-am recunoscut pe cei doi autori, Jonas Ridderstrale si Kjell Nordstrom (au si cateva chestii deasupra unor vocale, dar n-am ce face).

Cartea, asa cum o arata si numele, e despre setul cine?, ce?, cum?, unde?, cand? si de ce? sa faci afaceri. Cei doi suedezi au pretentia ca spun lucruri inovatoare, dar nu fac decat sa aplice o schema clasica: cand ajungi sa cunosti un domeniu cat de cat, te erijezi in expert si iti vinzi pseudo-cunostintele pe bani buni celor suficient de saraci cu duhul sa creada ca succesul in afaceri e vreun bun transferabil. Asta nu inseamna ca spanii nordici spun minciuni. Nici pe departe, ba au chiar meritul ca, la inceputul si sfarsitul cartii, sa exprime raspicat niste adevaruri cu care sunt in asa hal de acord, incat nu ma pot abtine sa nu le citez aici:

Mai multa libertate inseamna mai multa responsabilitate. Daca nu faci alegeri, le va face altcineva, altundeva, in locul tau. Si poti sa fii sigur ca n-o sa-i pese din cale-afara de bunastarea ta.

…oameni si organizatii din toata lumea, iesiti in evidenta – daca nu vreti sa iesiti din joc.

Exact asta au facut si cei doi. Au iesit in evidenta. Credeti ca mai atrageau atentia niste culori sobre pe coperta si un titlu gen Provocarile businessului intr-o economie in schimbare sau Afaceri in conditiile globalizarii? Da’ de unde. Jonas si Kjell (ma veti scuza, desigur, pentru comoditatea de a nu le mai scrie numele de familie:)) au gasit un concept misto, cu un nume misto, in care cred cu fervoare si i-au dat drumul pe piata.

Asta e Funky Business, de fapt. O lectie aplicata despre cum sa te vinzi, fara sa iti vinzi sufletul. Pe mine unul, m-au convins ca mintea bate muschii si ca talentul face capitalul sa danseze.

Sunt un BLOGGER FUNKY de acum incolo!:))

P.S. Cele doua capete lucioase sunt atat de sigure pe ele, incat au tupeul sa tot afirme pe parcursul cartii ca Marx a avut dreptate si sa bage ca motto al unui capitol un citat din Prodigy. Cool!