Circula de cateva zile pe Internet o ipoteza nasoala, preluata de multi (cum ar fi acest articol), inclusiv de site-urile romanesti. Ideea este simpla: civilizatia umana in ansamblu este pe duca si mai avem cateva decenii pana la marele poc. Motivele ar fi consumul tot mai mare, populatia tot mai mare, prostia tot mai mare, as adauga eu.

Ce mi-a atras atentia este ca aceasta ipoteza nu porneste de la interpretari mistice (vezi cazul mayasilor care, saracii, au devenit cea mai injurata civilizatie apusa), ci vine de la un complex studiu teoretic, cu multe si complicate modele aplicate, leit premisa de la care incepe extraordinara serie Fundatia a lui Isaac Asimov. Si acolo, un om inteligent intuieste decaderea unei societati, bazandu-se pe analogii istorice si pe ample corelatii de date, dar, si aici intervine diferenta, ofera in mod structurat si modele si solutii pentru post-prabusire.

Studiul de fata, ca si altele similare, nu fac decat sa atraga atentia, sau cel putin asa cred autorii lor. Consider insa ca a induce in mod constant ideea ca nu mai mult si ne-o luam la nivel planetar nu face decat sa incurajeze exact comportamentul care conduce la asta: Dupa noi, potopul! Eu, unul, vreau sa aud de la oamenii de stiinta si ceva solutii, poate greu de realizat, dar care sa imi arate ca intr-adevar gandesc, nu doar pun degetul pe niste puncte nevralgice, vizibile de la o posta pentru oricine scoate nasul din tableta si il ridica in vant.

Mai cu simt de raspundere mi se pare Scurta istorie a viitorului de Jacques Attali, in care autorul face niste previziuni argumentate cu cifre si analogii, de te apuca deprimarea pe la mijlocul volumului, pe care am facut greseala sa-l lecturez exact in perioda sarbatorilor de iarna. E clar, perioada asta e pentru chestii dulcege, oricat de neplauzibile. La final, insa, autorul isi exprima speranta in puterea omenirii de a-si recladi solidaritatea si fericirea. Duios si inutil demers dupa 300 de pagini de intunecare, dar macar a incercat.

Asadar, o sa avem sfarsitul lumii asa cum o stim (adorabil cliseu, ca si cum societatea e o aventura de o noapte).

Cum procedam?