Cuceriri SF (7)

Inca patru romane SF au intrat in deja lunguta galerie a operelor de gen pe care le-am citit:

Last and First Men – romanul lui Olaf Stapledon este ambitios, atat de ambitios, incat pe mine m-a pierdut pe drum; autorul porneste de la perioada contemporana lui (anii 1930 ai mileniului trecut) si prezinta evolutia omenirii de-a lungul a milioarde intregi de ani. Grandios demers, insa stilul in care este scris este similar cu al unei carti de istorie aproape academice – nu tu dialoguri, nu tu actiune, doar expuneri si elucubratii. Te impotmolesti, oricat de pasionat ai fi de speculatii sau oricat de laudabila este ideea. E interesant de facut o paralela intre viitorul apropiat autorului si cum au evoluat de fapt lucrurile pana in zilele noastre.

sf1

The Fifth Head of Cerberus – nu un roman propriu-zis, ci o colectie de trei povestiri care ar trebui sa aiba legatura intre ele. Prima este veritabila piesa de rezistenta, cu atmosfera sa misterioasa si macabra dintr-un fel de bordel de pe o planeta indepartata, in care cresc doi frati, dintre care unul e supus la ciudate sedinte de psihanaliza de catre distantul sau tata. O mare calitate a acestei povestiri este aerul gotic si faptul ca, de la pagina la pagina, actiunea evolueaza in moduri nebanuite. Celelalte doua componente ale triadei scrise de Gene Wolfe au fost aproape ilizibile pentru mine si au vizat un amanunt din prima pe care eu, unul, l-am considerat minor si introdus de autor doar pentru efectul de suspans ca atare: faptul ca pe planeta unde se petrec toate a existat o specie de bastinasi care i-au omorat pe oamenii colonisti si li s-au substituit intru totul, de la infatisare, la psihic si constiinta.

sf2

The Sirens of Titan – periodic, il vizitez pe extraordinarul Kurt Vonnegut, iar incursiunea de data aceasta e de departe cea mai reusita. Romanul de fata este greu de rezumat, e o poveste care incepe pe Pamant, continua pe Luna si se termina de planeta Titan si, pe tot parcursul ei, autorul ataca religia, dictatura, ipocrizia si o suma de alte tare umane cu umorul sau inconfundabil. Prima parte a cartii, cea pamanteana, este delirant de amuzanta, cea selenara este emotionanta, iar restul tin isonul suficient de inspirat. Are Vonnegut ceva aparte, ceva ce il ridica deasupra SF-ului, sau a oricarui gen literar.

sf3

Lock In – de fiecare data, pe aceasta pozitie plasez romanul care mi-a placut cel mai mult dintre cele patru care compun un episod. Am oscilat mult intre cel anterior si acesta scris de John Scalzi. Al lui Vonnegut este infinit mai profund si evident superior stilistic, insa acesta mi-a declansat o dependenta pe care n-am mai simtit-o de mult (l-am terminat intr-o zi si jumatate). Povestea lui Scalzi are loc intr-un viitor relativ apropiat, in care un virus ii duce pe unii suferinzi intr-o stare de totala paralizie, fara a le fi afectat constiinta si intelectul in vreun fel. Acestea se pot manifesta in lumea reala prin intermediul unor automatoni, care se pot schimba dupa plac si chiar prin intermediul altor persoane, care servesc drept un fel de gazde intermediare. Protagonistul este un tanar care are aceasta afectiune si care se deplaseaza in corpul de imprumut la prima sa zi de slujba la politie. Acolo primeste un partener si un caz de crima ciudat, iar actiunea care urmeaza este un veritabil film politist literar, care te tine cu sufletul la gura, care evolueaza si antrenant, si amuzant. Target locked: John Scalzi!

sf4

Cuceriri SF

Cuceriri SF (2)

Cuceriri SF (3)

Cuceriri SF (4)

Cuceriri SF (5)

Cuceriri SF (6)

 

Cuceriri SF (3)

Am continuat sa explorez deja faimoasa lista a romanelor SF care merita citite, de data aceasta pe cont propriu, fara vreo infrastructura de imprumut, si iata ce s-a concretizat:

The Stars My Destination – la cat de mult mi-a placut Omul demolat, am avut mari asteptari de la acest roman al lui Alfred Bester si poate ca asta a fost o greseala. Pe scheletul Contelui de Monte-Cristo sunt adaugate valuri-valuri de personaje si conflicte foarte rapid introduse, foarte rapid scoase intr-o si dintr-o naratiune agitata cum rar mi-a fost dat sa citesc. Elementul de inovatie este ca in universul imaginat de Bester, oamenii jaunteaza, adica sar in spatiu acolo unde ii duce mintea. Interesanta idee, dar rezultatul e prea bramburit sa fie pe gustul meu.

cuc-SF1

Cat’s Cradle – un SF doar la nivel de principiu, pentru ca irepetabilul Kurt Vonnegut a avut acest stil deosebit de a detasa atmosfera romanelor sale de realitate, pastrandu-le, insa, intelesul foarte ancorat in lumea celor care le citesc. Naratorul este adeptul unei religii post-apocaliptice, porneste pe urmele a nu mi-am dat seama ce si intalneste personaje si situatii care satirizeaza stiinta de dragul stiintei, religia confectionata si forma fara fond a unor dictaturi care se pretind democratii. Nu noima actiunii conteaza, ci umorul din trusa de prim ajutor pe care Vonnegut ne-o pune in brate inca de la primele randuri.

cuc-SF2

The Windup Girl – un proiect literar foarte amplu si ambitios, bine executat, fara a atinge pragul genialului. Scena pe care se petrece o complicata urzeala de intrigi corporatiste si conflicte dintre factiuni este Thailanda viitorului, adica exostismul e din oficiu. Adaugati la asta miza semintelor modificate genetic si deja se explica succesul acestui roman. Paola Gacigalupi isi dezvolta bine personajele, le reliefeaza sub diverse aspecte, insa isi torpileaza singur munca, dezlantuind un razboi civil in care toti se pierd, la propriu sau la figurat, in moloz. Realizarea sa cea mai mare ramane personajul care da si numele romanului, un android de gen feminin si constructie japoneza, pentru care autorul contureaza o intreaga psihologie a automatonului.

cuc-SF3

A Wrinkle in Time – un roman scris pentru copii, dar avandu-i si pe adulti in vedere. O fata rebela, fratele mai mic, dar amuzant de precoce in ce priveste vocabularul, si inca un coleg sunt prinsi intr-o aventura intergalactica de cautare a tatalui primilor doi, asistati de entitati fantastice si intalnind altele tot la fel. Nu se intampla foarte multe in roman, e vizibil ca Madeleine L’Engle l-a scris avand si continuari in minte, dar impresioneaza prin puterea descrierilor si a metaforelor. Pe langa pitorescul tuturor creaturilor, am resimtit aproape organic lupta protagonistei cu entitatea IT (sa va mai aud ca vreti sa lucrati in domeniul asta, doar pentru ca bine platit) si mi-a placut enorm alegoria raului absolut care ameninta orice planeta, inclusiv Pamantul, salvat pana acum de lumina emanata atat de Iisus, dar si de Euclid sau Michelangelo. Sa nu mai spun ca m-am simtit foarte destept, cand am vazut pe Linkedin o firma de IT (brrr!) intitulata Tesseract. De citit, la orice varsta.

cuc-SF4

Cureririle de pana acum:

Cuceriri SF

Cuceriri SF (2)