Prietenii de la libraria online Libris m-au provocat la o mare dilema: Mai citim sau nu? Daca da, citim mai mult ca inainte?
Grele intrebari si naiv ar fi acela tentat sa raspunda cu un da sau nu definitiv. Insa provocarea celor de la Libris (care au o oferta impresionanta de carti online) imi da ghes prea mult pentru a o refuza.
Voi incepe cu niste consideratii cantitative, iar reperul temporal este perioada comunista, pe care multi o evoca nostalgic, chiar si numai prin prisma cititului. Nu discutam de perioada de dinainte de anii ’40 ai secolului trecut, deoarece rata alfabetismului era prea mare pentru ca prezenta dilema sa mai aiba relevanta.
Numarul de carti editate in prezent este colosal mai mare decat in trecut, asa ca putem presupune ca acum se citeste mai mult.
In contrapondere, metodele de petrecere a timpului liber sau de invatare s-au diversificat masiv, astfel ca, din acest punct de vedere, am fi indreptatiti sa credem ca se citeste mai putin.
Ca urmare, cei doi indicatori de tip cantitativ se echilibreaza reciproc, iar raspunsul trebuie cautat nu la intrebarea: Cat se citeste?, ci la Cum se citeste?
Ajuns in acest punct, o sa ma aventurez sa dau un raspuns raspicat: Se citeste mai prost ca inainte.
De ce? Aveti putintica rabdare, ca va spun.
In primul rand, ii excludem din discutie pe aceia care sunt pierduti din start pentru cauza cititului. Ne intereseaza doar cei care lectureaza in mod constant (Nota Bene! Constant nu inseamna neaparat des).
Asadar, avem persoane care citesc asa cum se imbraca: la moda. Aceasta apetenta pentru a fi la curent cu ce e in voga explica succesul unor creatii prapastioase precum 50 de umbre ale lui Grey, Codul lui Da Vinci sau saga Amurg.
Apoi, ii avem pe cititorii elitisti, care ii dispretuiesc pe cei de mai sus; pentru acestia, a citi este o metoda de a se distanta de vulg, de a-si valida propria persoana.
O categorie mai noua, generata de tehnologia in permanenta evolutie, este cea a cititorilor de franturi. Cand spun franturi, ma refer la articole, studii, liste, recenzii si toate pleiada de forme minimale de scriitura in care abunda internetul. Nimic rau, la prima vedere, dar unde este rabdarea si cufundarea in introspectie care insoteste orice carte buna?
Daca m-as lasa in voia malitiozitatii, as putea continua acest bestiar al cititorilor, insa imi place mai mult sa afirm ca, si daca scadem din numarul lor total pe toti cei de mai sus, tot ramane o diferenta semnificativa de persoane care citesc pentru a cunoaste si pentru a se cunoaste, pentru a sti si pentru a-i ajuta pe altii sa stie.
Partea si mai frumoasa este ca nu sunt grupati intr-un trib izolat. Se gasesc pretutindeni, in biblioteci, in parcuri, baruri sau trenuri, iar aceasta imi confera incredere in viitorul cartii.