Imi place foarte mult istoria si cunosc multi oameni de bine, inteligenti si culti, carora nu le place. Motivul: exista variatii, dar cele mai multe merg pe linie psihoterapeutica pana la profu’ din generala, un individ de moda veche, care dicta lectii interminabile si avea pretentii ca liste intregi de date sa fie memorate intocmai.
Am avut si n-am avut parte de asa ceva de-a lungul traseului meu scolar, dar pasiunea mea pentru istorie a fost caracterizata tot timpul de autonomie; bestiala mea mama explica unei cunostinte cum a inceput totul: i-am pus Romanii supt Mihai Voievod Viteazul in brate in clasa a IV-a si aia a fost.
Cand mi s-au mai dezvoltat capacitatile reflective, am stat si m-am gandit de ce imi place istoria, totusi. Am oferit o explicatie cand am descris tabloul Tres de Mayo de Goya. De curand, am gasit inca una foarte bine formulata de Marguerite Yourcenar:
Cand pomenim de dragostea pentru trecut, trebuie sa luam seama ca, in fapt, e vorba de dragostea de viata; viata apartine mai mult trecutului decat prezentului. Prezentul e intotdeauna un moment prea scurt, chiar cand plenitudinea lui face sa ni se para etern. Cand iubesti viata, iubesti trecutul fiindca acesta este prezentul asa cum a supravietuit el in amintirile oamenilor. Ceea ce nu inseamna ca trecutul ar fi o varsta de aur: ca si prezentul, el este deopotriva neindurator, superb sau brutal ori pur si simplu oarecare.
(Marguerite Yourcenar, Les eyex ouverts)
Ca urmare, nu e de mirare ca o carte precum The Time Traveller’s Guide to Medieval England de Ian Mortimer a fost un fel de delicatesa pentru mine, un fel de trufa greu de dezgropat din pamant.
Laudele de pe cele doua coperte sunt un pic exagerate, dar, peste 100 de ani, vor constitui o marturie interesanta despre cum oamenii de pe la 2000 incolo credeau ca hiperbola e ingredientul esential in procesul de vanzare. Lucrarea lui Mortimer e de istorie, nici cea mai buna, nici cea mai slaba, si vizeaza un interval temporal anume: secolul al XIV-lea in Anglia.
Meritul principal al autorului e rabdarea cu care ia fiecare aspect al existentei umane (mancare, locuinte, imbracaminte, activitati) si il descrie in amanunt, intr-un mod dens si la care un documentar de pe Discovery nu s-ar preta niciodata. E nevoie de rabdare si din partea cititorului – abudenta in descrieri nu faciliteaza o lectura rapida, dar Mortimer o mai condimenteaza pe ici pe colo cu observatii hazlii foarte contemporane.
Cui i-ar placea deci The Time Traveller’s Guide to Medieval England? Daca va place sa ascultati istorisiri spuse de altii, daca va place sa stati pe o banca si sa luati aminte la ce se intampla in jur, atunci va va placea si aceasta carte.
P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca am vizitat o alta era a manifestarii umane.