Poarta către o altă aventură

Cei suficient de în etate şi pasionaţi de jocuri pe calculator îşi aduc cu siguranţă aminte de o creaţie monumentală numită Baldur’s Gate.

O poveste grandioasă, plasată în universul lui Tolkien, al elfilor, orcilor şi al altor creaturi fantastice, în care vrăjile şi faptele de vitejie erau la tot pasul.

Concertul Symphonic Adiemus de Karl Jenkins, care a deschis stagiunea 2019-2020 a Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, a fost o astfel de poartă, pe care am fost ispitit să păşesc cu imaginaţia.

Compozitorul este contemporan şi britanic, iar aceasta s-a simţit atât în ecletismul instrumental, cât şi în aerul de magie care a învăluit fiecare dintre ariile spectacolului.

Am străbătut ţinuturi nemaivăzute, am înfruntat pericole ameţitoare, am fost martorul unor incantaţii transcedentale (versurile uneori improvizate sau cu un vag aer latinesc au contribuit masiv la această impresie) şi am mărşăluit cu armata orchestrală, căreia i se alătură şi cea corală (al cărei seneşal este Pavel Şopov) în bătălia titanică dinspre final.

Şi, pentru că basmele care provin din insulele britanice se desfăşoară adesea la umbra unor codri seculari, poate că nu este o întâmplare că din multitudinea de instrumente care m-au fermecat pe parcursul concertului, xilofonul, cu sunetul său aparte, s-a distins cel mai mult în urechile mele de Ascultător Level 2 spre 3 (pasionaţii de RPG-uri îmi vor înţelege modestia, pe ceilalţi îi îndemn să îşi întrebe copiii care joacă World of Warcraft).

Protagonist al acestei epopei a fost dirijorul Marius Hristescu, care, cu alura sa hollywoodiană, bagheta şi faldurile fracului, ne-a condus cu autoritatea unui Gandalf pe cărările aventurii numite Adiemus, care, după cum declara însuşi compozitorul Karl Jenkins, este forma de viitor a latinescului „adire”, adică „a se apropia”.

Muzica ne apropie de magie.

The Baldur’s Gate has opened once again!

Let us step forward and rejoice!

Un nume mare descinde în Bănie

Nu pot să nu încep acest articol fără un pic de satisfacţie rătăcioasă la adresa craiovenilor care au migrat prin diverse părţi mai înstărite ale lumii şi care, auzind despre câte un eveniment cultural din Bănie, strâmbă din nas de parcă le-ar mirosi a peşte stricat.

Sunt curios ce-ar mai zice acum, când mă văd în postura de a vă anunţa că
Plácido Domingo Jr. vine în Craiova pe data de 20 aprilie 2019, la ora 20:00, la Sala Polivalentă din Craiova (care, odată cu Mamma Mia! mi-a demonstrat că poate fi exploată sonor fără neajunsuri), în cadrul spectacolului Plácido Domingo Jr. & friends.

După cum bănuiţi, interpretul este fiul celebrului Plácido Domingo, care a avut acel triumvirat colosal cu Luciano Pavarotti şi José Carreras. Şi, adaptând un proverb românesc, „ce naşte din tenor mare cântă frumos”,
Plácido Domingo Jr. are o voce deosebită, pe care, culmea, nu şi-a folosit-o mulţi ani, dedicat fiind vocaţiei de compozitor, până când însuşi tatăl său l-a îndemnat să o facă.

Iar acum, după succesul de pe alte meleaguri, Plácido Domingo Jr. vine pentru prima dată în România şi nu doar la Bucureşti (aviz cohortei masive a celor pe care i-am amintit în primul paragraf), ci şi la Craiova, în cadrul acestui eveniment organizat de Filarmonica „Oltenia” Craiova, împreună cu Primăria Craiova şi Consiliul Local.

Şi nu vine singur, ci însoţit de alţi artişti, ale căror pedigree-uri sunt care mai de care.

Pe Laura Bretan o ştiţi de la Vocea României şi de la Eurovisionul de România din 2016, Irina Polivanova e o soprană şcolită la Conservatorul din Moscova (abia aştept să o ascult şi să-mi aduc aminte de o scenă magnifică din jocul Syberia), Alin Stoica este tenor al Operei Naţionale din Bucureşti şi câştigător al prestigiosului premiu „Luciano Pavarotti”, iar Vali Boghean e un muzician din Republica Moldova, care, pe lângă faptul că are voce, mai cântă şi la (ţineţi-vă bine!) trompetă, saxofon, flaut, tilincă, caval, cimpoi, clarinet, chitară clasică sau bass şi (într-adins l-am lăsat la final, pentru că am o pasiune specială pentru acest instrument) la duduk, care v-a făcut să lacrimaţi când vedeaţi Gladiator.

Interpreţii şi Orchestra Filarmonicii „Oltenia” din Craiova se vor găsi sub bagheta dirijorului Marius Hristescu, al cărui stil relaxat, dinamic şi hâtru mi-e deja cunoscut de la Concertul de Anul Nou din 2019, despre care v-am povestit pe larg aici.

Spectacolul va fi prezentat de Evelina Păuna.

Biletele costă 100 de lei (zona VIP) sau 50 de lei (în tribună) şi pot fi achiziţionate fie online, de pe www.eventim.ro, fie de la agenţia de bilete a Filarmonicii „Oltenia” Craiova, din Calea Unirii, nr.16, de luni până vineri, între orele 10:00 şi 18:00.

Un bucket list pe invers

Un concept care s-a raspandit mai dihai ca pesta porcina este acela de „bucket list”, care s-ar putea traduce prin mai neaosul „lucruri pe care sa le faci pana nu dai ortu’ popii”.

Daca ne uitam pe listele melomanilor (si ale snobilor, dar asta e alta poveste), am convingerea ca in doua treimi dintre cazuri am gasi participarea la faimosul Concert de Anul Nou de la Viena. Nu e de mirare, atat de frumos este acest eveniment, incat si la mine ar aparea in Top 10, daca as avea o asemenea lugrubra enumerare de obiective personale.

Insa exista si o alta calea de a-ti masura viata. Cel mai frumos am gasit-o definita intr-o superba prelegere de pe ted.com a lui Ricardo Semler.

Acesta enunta ideea unei examinari a propriei existente prin prisma lucrurilor pe care le-ai facut deja, nu pe care n-ai reusit sa le atingi inca.

Aplicand un altfel de algoritm, rezulta ca am nu una, ci doua participari la un Concert de Anul Nou. Ce-i drept, nu in capitala Austriei, ci a Olteniei, la Filarmonica avand acelasi nume.

Se intampla pentru prima data la inceputul lui 2018, iar acum, in 2019, mi s-a cristalizat opinia ca este o metoda minunata sa-ti incepi noua perioada de rotatie a Pamantului in jurul Soarelui.

Concertul s-a intitulat Calatorind cu Strauss si a urmat tiparul echivalentului sau mai ilustru, oferindu-ne o bogata varietate de polci si valsuri, din care n-au lipsit deja traditionalele Dunarea Albastra si Marsul Radetzky (acesta din urma fiind si beneficiarul unei galanterii foarte reusite).

Unul dintre elementele de atractie la Concertul de Anul Nou este dirijorul si modul cum isi imprumuta personalitatea restului orchestrei. Anul acesta, la Viena a fost un riguros Christian Thielemann, in timp ce, in 2017, bunaora, admiram exploziva energie a lui Gustavo Dudamel, iar in 2002 figura brazdata, dar impunatoare a lui Seiji Ozawa.

Cel din Craiova a bifat cu brio si aceasta cerinta, in persoana dirijorului Marius Hristescu, a carui charisma sugubeata si relaxata s-a extins ca stare de spirit la instrumentisti, pe care i-am vazut zambind pe tot parcursul spectacolului.

Si nu pot sa nu mentionez (cu un dram de mandrie patriotica locala si malitioasa) ca magnificul concert din orasul lui Mozart si al lui Strauss nu a beneficiat vreodata de o prezenta la fel de diafana precum a solistei soprane Ianna Novac.

Momentele sale muzicale au adus culoare pe scena si in obrajii spectatorilor, sau macar ai celor care au aderat la spiritul de comuniune pe care frumoasa artista il propunea. Ajuns aici, ma simt nevoit sa spun ca publicul din Craiova are nevoie sa invete si sa fie expansiv, nu doar civilizat, mai ales cand artistul de pe scena vreau un duet cu aceia pe care ii are in fata, nu un monolog ca de studio.

Dar e inceput de an si nu se cade sa critic prea aspru.

Avem un intreg 2019 la dispozitie sa ne dezlegam baierile psihicului, astfel incat, la Concertul de Anul Nou din 2020, sala Filarmonicii „Oltenia” din Craiova sa fie un vulcan de emotie, asa cum este Sala Polivalenta cand joaca SCM Craiova.