Nestemate in timpul Festivalului Shakespeare 2018

Festivalul Shakespeare din 2018 s-a incheiat, iar acum am demarat numaratoarea inversa pana la cel din 2020 (Doamna Prim-Ministru, sunteti pe receptie?). Pana atunci am rezerve consistente de amintiri minunate, iar pe cateva dintre ele le astern aici, cu mentiunea ca sunt doar cele pe care le-a plasmuit o anamneza spontana, asadar lista nu e decat un crampei din fericirea pe care am trait-o in aceasta perioada:

Nestemata cu trei fatete din Povestile Africane ale lui Shakespeare, adica cele trei magnifice si tulburatoare monologuri feminine.

Ingenioasa miscare scenica din Masura pentru masura.

Reverberatiile teatrului No si Kabuki in Furtuna japoneza.

Horatiu Malaele interpretand cutremuratorul monolog lui Shylock, pe care l-am mai intalnit declamat de Al Pacino sau invocat amar in Pianistul lui Roman Polanski.

Teatrul de Vara din Parcul Romanescu, plin ochi la Mult zgomot pentru nimic.

Amenintarea furtunii la Furtuna franco-italiana.

Tridimensionalitatea geniala din Ace si opiu.

Lectie de salsa din Povestile africane ale lui Shakespeare.

Bucuria de a-i vedea de aproape pe Dana Bartzer și Dan Creimerman, cu melodiile carora am crescut.

Vocea lui Constantin Codrescu (Ghita din La moara cu noroc, ecranizarea din 1955) ca Doge al Venetiei in Shylock.

Topaitul spiritelor din Furtuna japoneza.

Dezinvoltura interpretarilor din Masura pentru masura.

Poantele cu tenis din Othello Remix.

Poantele din Othello Remix.

OTHELLO REMIX!

Mladioasa voce narativa a lui George Mihaita (Morgan de Freeman de Romania ii voi spune de-acum incolo) in Shylock.

Placerea de a constata ca Noptile Ateniene ale celor de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova nu au fost cu nimic mai prejos nici chiar decat cele mai titrate spectacole din cadrul Festivalului.

Asemanarea intamplatoare (sau nu?) cu Putin a lui Angelo din Masura pentru masura.

Securistii agramati din Mult zgomot pentru nimic.

Reprosul amical pe care i l-am adresat personal lui Grigore Lese, referitor la exigenta sa din timpul emisiunii Vedeta populara.

Magia executata surprinzator de bine in Furtuna franco-italiana.

Posturile inumane ale actorilor din Furtuna japoneza.

Antrenamentul de bokken pe care l-am facut alaturi de Fernando Yamamoto, participant la Festival.

Jean Cocteau ca divinitate hindusa in Ace si opiu.

Cele 5 (cinci!) ore pe care l-am petrecut concentrat la Povestile Africane ale lui Shakespeare.

Stridiile care au cazut din cer la Furtuna franco-italiana.

Desavarsirea cromatica si vizuala din Ace si opiu.

Impartasirea tuturor celor de mai sus cu mama, tata, Anda, Dana, Daniel, Sanda si multi altii.

Ne vedem la Festivalul Shakespeare 2020!

Fotografiile au fost realizate de Florin Chirea.

Cateva impresii despre programul Festivalului Shakespeare 2018

Dupa o dulce si chinuitoare asteptare, Festivalul Shakespeare, editia a XI-a, organizata in anul de gratie 2018, s-a materializat sub forma unui program pe care o sa-l discut un pic, pentru ca se prezinta ca o combinatie interesanta de lucruri bune reluate si lucruri noi promitatoare.

Ca sa nu incarc textul, nu o sa redau programul complet aici, oricum il gasiti in cel mai potrivit loc cu putinta, adica pe site-ul celor de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova – shakespeare.tncms.ro.

Dupa ce, editia trecuta, ne-a oferit o versiune simplificata si viscerala a tragediei Hamlet, Kelly Hunter revine cu o punere in scena a piesei A douasprezecea noapte; stiind de ce interpretari am avut parte data trecuta (reiterate si aici, fara indoiala) si de subiectul plin de incurcaturi si confuzii, e clar ca e unul dintre spectacolele la care e musai sa ajung.

Alte cunostinte vechi sunt si compania de teatru A&M Productions din Africa de Sud si regizorul Fred Abrahamse; dupa ce le-au impresionat pe tovarasele de drum Dana si Anda cu Richard al III-lea si pe mine cu un Hamlet inedit (nu pot sa uit amuzanta si ingenioasa discutie a protagonistului cu stafia tatalui sau), acum ne propun Macbeth, adica invazia intunericului intr-un suflet ambitios. Adica inca o piesa pe lista obligatorie.

Cu mare bucurie am intampinat si vestea ca se intorc cei de la trupa Cheek by Jowl (care data trecuta ne-au oferit violentul si dinamicul spectacol Ce pacat ca-i tarfa) si nu oricum, ci in colaborare cu Teatrul Puskin din Moscova (un nume cu rezonanta in sine), rezultatul fiind o punere in scena a piesei Masura pentru masura. Mai punem niste bani deoparte si rezervam o seara de aprilie.

De cealalta parte, oferta noutatilor e atat de bogata, incat o sa ma limitez la cateva exemple care mi-au sarit in ochi si la cateva aspecte organizatorice laudabile.

De cand am facut ochi pentru Festivalul Shakespeare am acordat o atentie aparte punerilor in scena din Asia, din Japonia cu precadere, si nu mi-aduc aminte sa fi fost dezamagit vreodata (Richard al II-lea de acum doi ani e inca la egalitate cu Faust al lui Silviu Purcarete drept cea mai grandioasa piesa pe care am vazut-o vreodata). Nu ar trebuie sa mire pe nimeni ca, de cand am vazut programul acestei editii, piesa care mi-a sarit in fata si m-a muscat precum leoaica lui Nichita Stanescu a fost Furtuna celor de la Jijosha Yamamote Company din Tokyo, regizata de Masahiro Yasuda. Subiectul acestei lucrari shakespeariene e generos cu varietatea abordarilor (lituanienii de la Teatrul O.K.T. din Vilnius sau acelasi ingenios infatigabil Silviu Purcarete au profitat din plin de asta), asa ca stiu ca ma asteapta o festin senzorial si intelectual.

O practica inedita, ce a debutat editia trecuta, a fost introducerea in program a unei piese din afara operei lui Shakespeare, iar pariul a fost unul castigator, asa ca sunt foarte curios sa vad si piesa Ace si Opium (titlul e incitant de scandalos), prezentat de Compania „Ex Machina” din Canada, in regia lui Robert Lepage.

Foarte imbucaratoare este prezenta masiva a pieselor romanesti la Festivalul Shakespeare 2018. De la trupe de elevi la teatre consacrate, avem o bogata reprezentare autohtona, minunat potrivita cu faptul ca suntem in Anul Centenarului, pe care merita sa il celebram in continuu, nu doar pe 1 decembrie.

Si mai imbucurator este ca la aceste nenumarate spectacole romanesti Craiova contribuie cu doua piese de facturi diferite: exceptionalele Nopti Ateniene (Timon din Atena + Visul unei nopti de vara + fundul lui Claudiu Bleont = super oferta) ale celor de la Teatrul National din Craiova si spectacolul comunitar si itinerant Visul unei nopti de vara, realizat de Compania britanica Parrabbola si Compania Teatrulescu si regizat de Philip Parr.

Iar acesta din urma imi aduce aminte sa-i felicit pe organizatori pentru ideea de a spori considerabil numarul spectacolelor desfasurate in aer liber. Poate ca nu multi isi vor permite sa vada piesele din interior, insa placerea de a-l asculta/vedea pe Shakespeare declamat/interpretat sub cerul liber e sublima (pot depune marturie cu spectacolul Comedia Erorilor din cadrul editiei trecute, pe care l-am vazut pe esplanada Teatrul National din Craiova).

De asemenea, tot in sprijinul celor care, dintr-un motiv sau altul, rateaza un spectacol vine si laudabila idee ca unele piese sa beneficieze de doua reprezentatii. Colateral, vor beneficia si aceia carora le-a placut atat de mult o piesa, inca ar vrea sa o mai vada o data.

Si pentru ca tot suntem in Anul Centenarului, asa cum am avut onoarea a va aminti mai sus, voi face o sinteza de autohton si universal si voi promova Festivalul Shakespeare 2018 parafrazandu-l pe Ion Creanga:

Piese multe sunt; varietatea este; vreme buna, Slava Domnului, este; d-apoi, ce mai asteptati?