Ciudat si indepartat

mituri-precolumbieneCine se apleaca asupra mitologiei unei civilizatii de mult apuse are sanse se insele mai mult decat daca ar cerceta simplele ei ramasite materiale (cioburi, bucati de harnasament etc.), insa beneficiile sunt nepretuite.

E greu sa patrunzi in mintea unei persoane in viata, pe care o ai langa tine, daramite in a celor care au trait acum mii de ani. Cu toate acestea, mitologia e o sansa unica de intrezari ce valori ii manau pe acei oameni prin viata, ce dorinte isi proiectau si ce temeri ii munceau.

Cartea lui Lewis Spence, Mituri precolumbiene, a venit fix in intampinarea acestei preocupari, oferindu-mi o perspectiva ampla asupra civilizatiilor mayasa, azteca si incasa si a credintelor care se impleteau indisolubil cu viata de zi cu zi.

Principala calitate a lucrarii este ca autorul a inteles acest aspect fundamental si nu ne arunca direct in hatisul mitologiilor respective, ci ne ofera un cadru mai larg, al societatii in ansamblul ei. Publicata pentru prima data spre inceputul secolului trecut, prezinta, fireste, suficiente lacune, insa exista un proverb care spune sa te feresti de omul unei singure carti, asadar, cel care vrea sa devina expert in acest subiect, are de citit masiv, nu doar titlul de fata.

Autorul este un erudit care stie, insa, sa isi compuna un stil atractiv si accesibil. Nu se teme sa formuleze judecati de valoare proprii unui european, iar asta, chiar daca n-o fi culmea deontologiei de istoric, il apropie de cititor, care il urmeaza fascinat (vorbesc din perspectiva mea, dar cred ca mi-ati da dreptate) in universurile Popol Vuh, ale lui Viracocha sau Quetzalcoatl.

Nu m-as sfii sa exprim impresia pe care mi-au lasat-o aceste mituri precolumbiene, dar Lewis Spence are o formulare asa de inspirata, incat o prefer pe a lui:

Comparand miturile precolumbiene cu legendele Olimpului sau cu mai putin clasicele istorisiri ale Indiei, asemanarile si analogiile sunt frecvente. Dar in studiul amanuntit al miturilor si credintelor din Mexic si Peru suntem socati atat de stranietatea, cat si de tipul de gandire infatisat. Rezultatul secolelor de izolare se evidentiaza printr-un profund contrast de „atmosfera”. E aproape ca si cand am sta o vreme pe tarmurile incetosate ale unei alte planete, contempland faptele unui popor ale carui moduri de gandire si de simtire raman pentru noi complet necunoscute.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o incursiune intr-un mental foarte diferit de al omului contemporan.