Bunul, raul si cititul

Intamplator, am citit Nesuferitele zile de luni de Arnon Grunberg si Marti cu Morrie de Mitch Albom una dupa alta si mi s-a intarit urmatoarea convingere: pe lumea asta, binele nu e deloc spectaculos si pare banal, iar raul e atat de generos ca manifestare, ca oricand se gaseste cineva sa scrie cumva despre el.

Prima carte e un fel de De veghe in lanul de secara a unui european si olandez pe deasupra. E obositoare si agasanta deseori, dar capitolele care descriu experientele protagonistului cu prostituate de diferite calibre sunt, si nu mi-e rusine s-o spun, delicioase prin cinismul, descompunerea morala si umorul negru cu care sunt imbibate.

A doua e o carte motivationala, scrisa dintr-o perspectiva cat de cat inedita, a unui profesor in pragul mortii care isi impartaseste experienta de viata unui fost elev, prin intermediul caruia aflam si noi cum sa traim astfel incat sa nu regretam ca am facut-o. Stilul e sec, iar ideile, evident, utile si deloc originale.

Asa ca, daca e sa cititi o carte, incercati ca dupa sa lecturati si ceva exact opus. Nu de alta, e pacat sa cadeti in vreun extremism.