Călătoria e o fugă de moarte

Există un site – atlasobscura.com – care şi-a propus, în dulcele stil wiki, să prezinte locuri mai puţin ştiute şi ciudăţeniile din cele cunoscute.

Pentru aceia care vor să se abată de la trasee turistice bătătorite, este o veritabilă mină de aur. Mărturisesc că îi sunt dator minunata vizită la Muzeul Magiei din Paris sau plăcerea de a sorbi un cocktail în Harry’s New York Bar (unde îşi făceau veacul Ernest Hemingway sau George Gershwin) din acelaşi oraş sau senzaţia lilliputană la toboganul gigantic din Valencia sau slujba religioasă recreată într-un fel de muzeu al satului din Genk.

În Rătăcitorii, Olga Tokarczuk, câştigătoarea Nobelului pentru Literatură din 2018, se dezvăluie ca o veritabilă scormonitoare a acestui tip de turism şi, mai ales, a colecţiile de exponate anatomice macabre, recurente pe atlasobscura.com.

Cartea este de o complexitate care îţi alunecă printre degete când încerci să o sintetizezi. Este profesiunea de credinţă a unui călător pursânge, dar şi jurnalul său de voiaj.

Intercalate, găsim naraţiuni în care stilul autoarei dă argumente pentru decizia Academiei Suedeze.

Poloneza dă dovada virtuozităţii scriitoriceşti şi prin modul cum face treceri line de la registrul literar la cel explicativ, de non-ficţiune, aproape.

Ştiind că e psiholog de formaţie, sunt sigur că sunt asentimentul Olgăi Tokarczuk când spun că Rătăcitorii este expresia a ceea ce specialiştii numesc „sinele modern disociat”.

Însă, din asamblarea tuturor pieselor din acest puzzle scriitoricesc pe care ni-l propune, am extras un sens cu care rezonez, chiar dacă nu la intensitatea de hoinar fanatic a autoarei:

Câtă vreme picioarele se mişcă, mâinile ating şi ochii văd, eşti încă în viaţă.

P.S. Mulţumesc celor de la librăria online Libris pentru o confirmare a modului că mă pricep un pic să călătoresc.

Odă Oceaniei

Anul acesta nu se va decerna Premiul Nobel pentru Literatura, ca sa aiba timp cei de la Academia Suedeza sa curete niscaiva scandaluri sexuale, asa ca m-am gandit sa continui sa umplu golul lecturilor din autori distinsi cu acest premiu si m-am oprit asupra lui Jean-Marie Gustave Le Clezio.

Caracterizat de juriul suedez drept „autor al inovatiilor, al aventurilor poetice si al extazului senzual, explorator al umanitatii aflate deasupra si dedesubtul civilizatiei dominante”, Le Clezio confirma eticheta care ii este atribuita si in Raga.

O lucrare greu de categorisit din punct de vedere stilistic, insa cu o viziune ideologica incontestabila.

Nu e in niciun caz un roman, desi se simte peste tot ca randurile scrise ii apartin unui om al literaturii.

Nu e nici carte de calatorie sau etnografica, pentru ca pe autor il intereseaza mai mult decat simpla descriere a locurilor si oamenilor pe care ii intalneste, ci sa patrunda in sfere mai spirituale ale acestora prin filtrul propriei constiinte.

Ne e nici macar carte de istorie, pentru ca, desi Le Clezio apeleaza la diverse surse, nu ii slujesc decat sa isi ilustreze pozitia partizana, aceea de avocat care solicita o reparatie istorica Oceaniei, acel continent carui ii cunoastem existenta, dar pe care nu i-o mentionam niciodata cand enumeram marile subdiviziuni ale mapamondului.

O nedreptate care i s-a facut populatiei acestei regiuni si de gravitatea careia scriitorul m-a convins prin proza sa dureroasa si patetica atat cat e necesar e sclavia la care au fost supusi bastinasii de catre aceleasi natii carora, paradoxal, le datoram multe dintre institutiile democratice ale prezentului: francezii si englezii.

Neprihanirea nu exista in istorie.

Chiar daca este o carte scurta, Raga invita la o lectura lenta, precum plimbarea cu pantalonii suflecati si picioarele goale pe nisipul maturat de valurile marii. Mersul incet favorizeaza senzatii recurente, care capata treptat sensul unui amintiri indestructibile.

Am citit scriitori laureati cu Nobel mai performati ca Jean-Marie Gustave Le Clezio, insa stiu ca acest premiu nu este numai pentru viata interioara transpusa in scris, ci si pentru o viata exterioara dedicata unei cauze.

Ca avocat al Oceaniei, dar si al altor civilizatii pe care ar trebui sa ne ferim sa le numim minore, autorul francez isi ocupa rezervat, dar cu demnitate, locul in aceasta ilustra galerie a literaturii.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca m-au ajutat sa suplinesc lipsa Premiului Nobel pentru Literatura din acest an.