Au englezii un cuvant – Schmaltz – care, pe langa rezonanta adorabila, mai are si un sens demn de stiut, ceva gen o tocatura amestecata de sentimentalisme inutile si clisee ultrauzitate. Schmaltz-ul m-a urmarit in multe escapade de-ale mele cinematografice, deci nu ma mir cand il intalnesc.

Craiova merge incet, dar ondulat, pe drumul modernizarii; o borna in acest traseu este noul cinematograf 3D Colours, al carui invitat am fost pentru a viziona avanpremiera filmului Oz the Great and Powerful, un prequel la povestea incantatoare a micutei Dorothy, despre cum vrajitorul eponim a ajuns mare si tare in Orasul de Smaragd.

Stiti deja ca tehnologia 3D nu a fost vreun motiv de incantare pentru mine pana la Life of Pi, cand am inceput sa prind speranta ca se poate ralia artei filmului si nu doar o stirbeste in favoarea senzatiilor. Genericul lui Oz the Great and Powerful e bucata care pune cel mai mult in valoare echipamentele celor de la 3D Colours, e promitator, dragut si stilat si te imbie sa te cuibaresti si mai apasat in scaunele cele confortabile, in asteptarea actiunii ce va sa vie.

Pastisarea cromaticii din The Wizard of Oz (cu alb-negru pentru lumea reala si culori intense pentru cea fantastica) n-a fost o surpriza, era nevoie de un liant cu ilustrul predecesor. Dupa ce acesta este cimentat prin niste efecte 3D cam prea apasate (Uitati ce putem face cu rosu! Si cu verde! Si cu albastru!), apare prima felie de Schmaltz.

Prima din multe, care se vor succeda pana la final, cand se si vor ingrosa rau de tot, conturand povestea escrocului cu inima buna, care, fara voia lui, e pus in situatia de a face pe eroul (cine nu simte ca toata treaba asta ii e familiara, chiar e un sihastru intr-ale filmelor). Intre feliile de Schmaltz se mai strecoara niste replici reusite, doua personaje simpatice – o maimuta inaripata si o fetita de portelan – si trei tipuri de bunaciuni:

1. Bunaciunea inteligent-dominatoare: Rachel Weisz. Si in The Mummy, desi pare fragila, tot afurisita e, ca sa nu mai vorbim de The Constant Gardener sau Agora. Weisz beneficiaza de cea ampla gama de reactii de redat, pe care le executa cu talentu-i deosebit, realizare pulverizata, insa, de ridicolul zbor vrajitoresc vertical si de gesturile cu mana care mi-au adus aminte de Liar, Liar si de THE CLAWWW!

2. Bunaciunea angelinajoliana: Mila Kunis. Adica aceea care prin ochi, urechi, par, ridicari din gene, mers s.a.m.d. te invita sa o f…latezi cu un compliment. La un moment dat in timpul filmului, Mila Kunis sufera o transformare coloristica, dar care ii lasa decolteul intact. Concluzia: verzi sa fie, barbatii tot acolo ajung cu privirea.

3. Bunaciunea pisicesc-exigenta: Michelle Williams. Blonda care a interpretat-o excelent pe Marlyn Monroe renunta la sofisticarii si recurge la alternari de priviri galese cu unele pline de repros; meritul ei major este de fi cea mai sexi captiva cu bratele atarnand intr-o parte si intr-alta, fapt ce a starnit sadicul din  mine, care a spus in gand: Mai tineti-o asa cateva minute, va roooog!

Toate aceste trei vrajitoare se dau la James Franco Oz, care alterneaza si el momentele in care isi demonstreaza inzestrarea actoriceasca cu altele in care afiseaza un exagerat ranjet cabalin. Cand spun ca se dau la el, nu exagerez cu nimic. Lascivitatea celor trei farmazoane devina atat de transparenta, incat replicile badaranesti mi-au iesit pe gura fara voia mea, totul culminand cu reunirea celor doi (nu conteaza care) in care remarca ei („E prea stramt aici!”) mi-a reamintit de bancul cu Bula si Savista, urata satului.

Despre efectele 3D, numai de bine, sunt cu duiumul si ostentative, de la monezi la sulite si indeobste cam tot ce poate zbura si e contondent pentru privitor.

In ultima instanta, Oz the Great and the Powerful este un test simplu de personalitate masculina: Pe care bunaciune o preferati?