Am fost foarte surprins cand am descoperit aceasta acuarela timpurie a lui Van Gogh. Nu este acel Van Gogh plin de culori care te coplesesc, nici acel Van Gogh intunecat al Mancatorilor de cartofi. De acest din urma tablou Loteria de stat se apropie, insa, prin tematica sociala.

Loteria este o instutie omniprezenta in statele lumii si nu exagerez cand spun ca a dobandit valoare de simbol, pe care olandezul l-a surprins cu o acuitate care poate fi confirmata si azi. Inca nu m-am hotarat daca ideea de a te imbogati peste noapte doar pentru ca ies datele de nastere ale familiei este o tortura subtila a maselor din partea cercurilor conducatoare sau este o farama de speranta menita a le anestezia. Ca si Van Gogh, am remarcat in nenumarate randuri spectacolul mai degraba trist al sirurilor de oameni care asteapta cu o rabdare ruda cu resemnarea sa ajunga la ghiseul unde isi vor depune biletelul. Un zid al plangerii mai abstract.

Interesanta este alegerea stilistica a pictorului de a uniformiza corpurile personajelor din acest tablou si de a le individualiza un pic figurile. Compasiunea nervoasa fata de oameni, pe care o regasim pretutindeni in opera sa se manifesta si aici: artistul ne reaminteste ca aceasta masa compacta de oameni este formata din indivizi, cu suparari, dorinte si vise si ca putem sa ne intristam la gandul ca isi leaga sperantele de o iluzie, dar ca nu e frumos sa ii dispretuim.