Povesti foarte crude si deloc insolite

relatos1Inainte de a continua cu lectura, intrati pe site-ul www.psycentral.com la sectiunea Quizzes, faceti toate testele de acolo si, numai daca iesiti bine de tot la capitolul sanatate mintala, puteti sa va aplecati asupra recomandarilor mele despre Relatos salvajes. Altfel, fugiti ca de foc de acest film si de tot ce voi spune despre el.

Presupunand ca mi-ati ascultat prieteneascul sfat (desi, daca suferiti de narcisism sau tulburare pasiv-agresiva, sigur n-ati facut-o), sa va spun cum e treaba cu aceasta pelicula argentiniana care n-are mila fata de omenire, incluzandu-ne aici si pe noi, privitorii.

Relatos Salvajes consta din sase segmente narative despre manifestari psihotice, dezaxate, grotesti si violente ale naturii umane. Sunt diferite, insa au cateva elemente in comun.

Toate sunt realizate cu mare precizie regizorala, cu o raceala aproape clinica, menita sa ne indrepte atentia spre exact elementele care presupun impact.

Sunt surprinzatoare, mai ales gratie tertipului de a imobiliza privitorul cu orori prezentate fara perdea (defecat, injunghiat, vomitat), pentru a-i servi apoi un moment de rascruce, previzibil altminteri in conditii de calm si detasare.

relatos2

Remarcabil este, insa, ca toate aceste povesti au si scaparari de umor. Sa te pomenesti razand in timp ce unii se strang de gat sau incearca sa musamalizeze un accident cu victime nu e ceva obisnuit. Inca nu m-am hotarat daca umorul infuzat este supremul stigmat aplicat prostiei umane sau este calea de a supravietui intr-o lume in care au loc astfel de lucruri. Ca rumanu’ impartial, inclin catre amandoua.

relatos3

Relatos Salvajes este un test de sanatate mintala in sine: daca la final simpatizati cu vreunul dintre personaje, poate ca e mai bine sa consultati un specialist.

Rapid.