Nestemate in timpul Festivalului Shakespeare 2018

Festivalul Shakespeare din 2018 s-a incheiat, iar acum am demarat numaratoarea inversa pana la cel din 2020 (Doamna Prim-Ministru, sunteti pe receptie?). Pana atunci am rezerve consistente de amintiri minunate, iar pe cateva dintre ele le astern aici, cu mentiunea ca sunt doar cele pe care le-a plasmuit o anamneza spontana, asadar lista nu e decat un crampei din fericirea pe care am trait-o in aceasta perioada:

Nestemata cu trei fatete din Povestile Africane ale lui Shakespeare, adica cele trei magnifice si tulburatoare monologuri feminine.

Ingenioasa miscare scenica din Masura pentru masura.

Reverberatiile teatrului No si Kabuki in Furtuna japoneza.

Horatiu Malaele interpretand cutremuratorul monolog lui Shylock, pe care l-am mai intalnit declamat de Al Pacino sau invocat amar in Pianistul lui Roman Polanski.

Teatrul de Vara din Parcul Romanescu, plin ochi la Mult zgomot pentru nimic.

Amenintarea furtunii la Furtuna franco-italiana.

Tridimensionalitatea geniala din Ace si opiu.

Lectie de salsa din Povestile africane ale lui Shakespeare.

Bucuria de a-i vedea de aproape pe Dana Bartzer și Dan Creimerman, cu melodiile carora am crescut.

Vocea lui Constantin Codrescu (Ghita din La moara cu noroc, ecranizarea din 1955) ca Doge al Venetiei in Shylock.

Topaitul spiritelor din Furtuna japoneza.

Dezinvoltura interpretarilor din Masura pentru masura.

Poantele cu tenis din Othello Remix.

Poantele din Othello Remix.

OTHELLO REMIX!

Mladioasa voce narativa a lui George Mihaita (Morgan de Freeman de Romania ii voi spune de-acum incolo) in Shylock.

Placerea de a constata ca Noptile Ateniene ale celor de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova nu au fost cu nimic mai prejos nici chiar decat cele mai titrate spectacole din cadrul Festivalului.

Asemanarea intamplatoare (sau nu?) cu Putin a lui Angelo din Masura pentru masura.

Securistii agramati din Mult zgomot pentru nimic.

Reprosul amical pe care i l-am adresat personal lui Grigore Lese, referitor la exigenta sa din timpul emisiunii Vedeta populara.

Magia executata surprinzator de bine in Furtuna franco-italiana.

Posturile inumane ale actorilor din Furtuna japoneza.

Antrenamentul de bokken pe care l-am facut alaturi de Fernando Yamamoto, participant la Festival.

Jean Cocteau ca divinitate hindusa in Ace si opiu.

Cele 5 (cinci!) ore pe care l-am petrecut concentrat la Povestile Africane ale lui Shakespeare.

Stridiile care au cazut din cer la Furtuna franco-italiana.

Desavarsirea cromatica si vizuala din Ace si opiu.

Impartasirea tuturor celor de mai sus cu mama, tata, Anda, Dana, Daniel, Sanda si multi altii.

Ne vedem la Festivalul Shakespeare 2020!

Fotografiile au fost realizate de Florin Chirea.

Cu pachetelul la Shakespeare

Dintre piesele care se vor juca in cadrul Festivalului Shakespeare 2018, exista una care merita amintita in mod special, din mai multe motive.

Titlul ar fi unul dintre ele: Povestile africane ale lui Shakespeare; nu ca operele marelui Will n-ar fi patruns de ceva vreme pe toate continentele (la inceputurile carierei sale, Orson Welles a pus in scena un Voodoo Macbeth cu actori de culoare, fapt nemaivazut pana atunci), insa atrage atentia si faptul ca este interpretata de artistii Teatrului Nou din Varsovia, asadar beneficiem de un sincretism cultural de gradul trei.

Apoi, numele regizorului este unul greu: Krzysztof Warlikowski. Nu doar greu de pronuntat (pentru cine nu a profitat de cursurile gratuite de poloneza din Craiova), ci si unul cu greutate in domeniul teatral.

Cunoscut pentru pasiunea pentru Shakespeare, realizatorul polonez apeleaza la o tehnica inedita din punct de vedere al organizarii narative: trei piese distincte – Regele Lear, Negutatorul din Venetia si Othello – sunt amestecate si juxtapuse, astfel incat sa rezulte un scenariu unic. Si ca tot vorbeam de sincretism cultural, unor personaje care altminteri nu beneficiaza de replici in lucrarile initiale li se da glas prin monologori scrise special de catre poetul libanez Wajdi Mouawad.

Iar acum va livrez bomba: spectacolul are o durata de 310 de minute, cu doua pauze de cate 20 de minute. Prima mea reactie a fost sa resping mental un astfel de efort, insa mi-am adus aminte apoi ce imi povestea mama despre cum a vazut Pe aripile vantului intr-o singura sesiune, cuibarita pe scarile salii de cinematograf, pentru ca locuri nu mai erau. As trada traditia familiei, daca m-as sustrage acestei provocari.

Avand in vedere ca Povestile africane ale lui Shakespeare se joaca de doua ori, luni, pe 23 aprilie 2018, de la ora 19:00 sau marti, 24 aprilie 2018, de la ora 16:00, aveti doua abordari in privinta alimentatiei:

In primul caz va luati pachetel la voi si il consumati fara graba intr-una dintre pauze.

In al doilea caz mancati pe saturate la pranz, astfel incat seara sa va gaseasca flamanzi fizic, dar ghiftuiti metafizic.