Intelepciune globalizata

Mi s-au citit povesti cand eram mititel.

Am citit povesti de unul singur cand am deprins buchiile.

Citesc povesti de atunci.

Ca urmare, intalnirea mea cu volumul editat de Jean-Claude Carriere si intitulat Cercul mincinosilor era inevitabila. Motivul este simplu: coperta insasi a cartii pe care am primit-o prin bunavointa celor de la libmag.ro declara ca aceasta contine povesti filosofice din intreaga lume”.

Ca unul care incearca sa fie obiectiv cat e cu putinta, marturisesc ca nu vad rostul epitetului „filosofic”. O poveste este o lectie filosofica in sine, dar este scutita de pedanterie si ezoterismul scrierilor specializate, iar invataturile variaza de la foarte practice la inalt spirituale.

Aceasta exaltare de marketing este, insa, scuzabila, deoarece se face usor uitata in lupta cu uimirea si incantarea pe care le provoaca efortul lui Jean-Claude Carriere de a materializa afirmatia „din intreaga lume”. Nu numai ca povestile strabat intreg mapamondul din punct de vedere geografic, dar si acopera un interval temporal care merge de la Vede la contemporaneitate.

Exemple care sa sustina aceasta superba diversitate as avea nenumarate, iar unul mi s-a oferit chiar acum cateva minute, cand am frunzarit din nou cartea, ca sa-mi reimprospatez impresiile si sa ma mai delectez rapid cu cate o povestire. Pe pagina din dreapta se sfarseste un capitol, iar snoava de incheiere il are in prim-plan pe Nastratin Hogea. Pe pagina din stanga, incepe un altul, cu o anecdota despre Alfred Hitchcock.

Q.e.d.

M-a intrebat cineva odata: Ce volume din biblioteca ta ai salva, daca ai fi pus in situatia de a parasi planeta pentru totdeauna si nu ai avea loc prea mult in bagaj?

I-am raspuns atunci, fara a fi vreun plan definitiv, ca as lua cu mine Republica de Platon, Etica Nicomahica de Aristotel, Opere complete de William Shakespeare si Micul Print de Antoine de Saint-Exupery.

Cercul Mincinosilor ma pune in mare incurcatura, pentru ca n-am cum s-o las in urma si e destul de voluminoasa.