Non-fictiuni pe care le-am citit (23)

Printre provocarile vietii de zi cu zi, alte trei carti de non-fictiuni si-au facut loc catre mintea mea:

Catching the Big Fish – un amestec de memorii, panseuri si reclama pentru meditatia transcedentala, in care am intalnit un David Lynch surprinzator; in total contrast cu brutalitatea peliculelor pe care le-a realizat, am descoperit un spirit sensibil, respectuos fata de ceilalti si cu scaparari de intelepciune universala. Daca apasarea prin care insista asupra beneficiilor practicilor meditatiei aduce a pledoarie a unui sectant, detaliile din spatele procesului creativ care ne-a oferit Mulholand Dr., Twin Peaks sau Blue Velvet sunt captivante.

The Honest Truth about Dishonesty – dupa ce a demonstrat in mod exhaustiv cat de supusi suntem impulsurilor irationale, Dan Ariely revine cu inca o lucrare de exceptie, in care exploreaza diverse aspecte ale propensiunii umane catre necinste si conditiile care o favorizeaza. O concluzie care reiese inca din motto-ul cartii si care nu e prea imbucuratoare este ca fiecare dintre noi are o marja in care este dispus sa intreprinda ceva care incalca principiile onestitatii. Dupa ce am inghitit acest hap amar referitor la constructia noastra biologic-cognitiva, am continuat prin a afla o sumedenie de detalii, povesti si experimente despre modurile in care variaza manifestarea coruptiei si a necinstei. Intamplator, logo-ul miscarii care s-a nascut la Sibiu pentru a protesta impotriva initiativelor partidului de guvernamant este exact una dintre metodele prin care se poate reduce rata actelor necinstite (nu cred ca are mare efect la romani, dar asta e alta poveste). Suntem condamnati la lipsa de onestitate? Dan Ariely e optimist in privinta potentialului de moralitate pe care il detinem si, la cat de destept este, m-am hotarat sa il cred. Dar raman vigilent, chiar si asupra propriei persoane.

Why Zebras Don’t Get Ulcers – daca lucrarea de mai sus este una prietenoasa prin scurtime cu omul ocupat al secolului al XXI-lea, aceasta este una monumentala, care necesita o investitie masiva de timp si atentie. Insa recompensa este incomensurabila! Robert Sapolsky ne conduce printr-o fascinanta incursiune in fiziologia si anatomia umana, descriind in detaliu mecanismul stresului si a modurilor felurite in care acesta ne afecteaza. Cred ca mi-am astupat peste jumatate dintre nenumaratele lacune referitoare la functionarea corpului uman numai citind aceasta carte, insa beneficiile nu se opresc aici. Dincolo de faptul ca am inteles cum sta treaba cu bolile autoimune sau cu sistemul circulator, mi s-a relevat in cel mai grandios mod cu putinta complexitatea si miracolul pe care il reprezinta fiinta umana. Sapolsky este un povestitor excelent, are la indemana un vast material anecdotic si un sarcasm la fix dozat, dar nu uita niciodata ca este om de stiinta si nu se aventureaza mai departe decat ii permit datele pe care le detine, iar aceasta este o lectie in sine. Este stresul rau pentru om? Da. Este stresul acel ceva ce il face pe om unic? Din nou, da. Iar lupta de a intelege cum sa traim si sa prosperam in conditiile existentei acestei este minunata misiune ce ne revine pe acest pamant.

Non-fictiuni pe care le-am citit

Non-fictiuni pe care le-am citit (2)

Non-fictiuni pe care le-am citit (3)

Non-fictiuni pe care le-am citit (4)

Non-fictiuni pe care le-am citit (5)

Non-fictiuni pe care le-am citit (6)

Non-fictiuni pe care le-am citit (7)

Non-fictiuni pe care le-am citit (8)

Non-fictiune pe care le-am citit (9)

Non-fictiuni pe care le-am citit (10)

Non-fictiuni pe care le-am citit (11)

Non-fictiuni pe care le-am citit (12)

Non-fictiuni pe care le-am citit (13)

Non-fictiuni pe care le-am citit (14)

Non-fictiuni pe care le-am citit (15)

Non-fictiuni pe care le-am citit (16)

Non-fictiuni pe care le-am citit (17)

Non-fictiuni pe care le-am citit (18)

Non-fictiuni pe care le-am citit (19)

Non-fictiuni pe care le-am citit (20)

Non-fictiuni pe care le-am citit (21)

Non-fictiuni pe care le-am citit (22)