Acum sapte ani, trei bloggeri din Craiova se vorbira si se intalnira.

Si din asta a rezultat inchegarea unei comunitati de astfel de condeieri virtuali din care astazi am onoarea si placerea de a face si eu parte.

Nu, nu folosesc cuvinte prea mari. Ma uit la poza de mai jos si imi dau seama ca unul dintre motivele pentru ca nu am de gand sa plec din Craiova este ca aici am infiripat niste legaturi umane minunate, cu persoane diferite din multe puncte de vedere.

Dintre situatiile care ne-au adus impreuna a fost si seria de degustari intitulate Branzeturi cum se cuvin, iar aceasta se poate vag alatura lor, insa a avut un aer mai putin structurat, desi a fost cel putin la fel de degajata.

Deoarece facusem deja cunostinta cu vinurile de la Samburesti, m-am concentrat pe preferatul meu, Chardonnay, o licoare zice-se neutra, dar care, tocmai prin discretia sa, iti lasa o impresie care staruie.

Avand ceva experienta de degustator diletant, stiu ca aportul de apa este esential, asa ca am exploatat la maxim marinimia celor de la Aqua Carpatica si m-am hidratat constant, ciupind chiar si din portiile colegilor.

In rest, am dezbatut (cu Andrei am intrat pe spinosul taram al prejudecatilor care vor influenta inteligenta artificiala in viitor), am dansat (fiecare cum s-a priceput, eu putin, de ce sa mint) si ne-am trasformat ego-urile cu ajutorul sepcilor de la Horatiu.

Totul a avut loc in Oxygen Bistro, care, fara sa fi premeditat asta, devine localul ocaziilor speciale pentru mine, deoarece este locul unde parintilor mei le place sa venim cand isi sarbatoresc zilele de nastere.

Se spune ca ai beneficii materiale, daca iti faci un blog. Poate, insa, pentru mine, cele mai importante sunt beneficiile umane.

Multumesc, dragi bloggeri din Craiova, si la multi ani impreuna noua!

Pozele sunt facute de sufletul acestui grup, Daniel Botea.