Golconde
Ca tot vorbeam de suprarealism in articolul precedent, mi-am adus aminte de Rene Magritte si omul sau cu melon.
Acest personaj apare in multe dintre picturile sale si, pretutindeni, emana o unda de mister, neliniste si clasa. Adica, daca e sa mi se faca inima cat un purice, sa mi se faca din motive stilate.
Aparitia singulara (uneori in tandem) a omului cu melon are acest efect; in Golconde, insa, mi se pare ca umorul e stapan. Fiind vorba de suprarealism, semnificatia pe care a avut-o Magritte in minte e mai putin importanta decat semnificatia pe care i-o conferim noi acum.
Eu, unul, n-am putut sa nu mi-aduc aminte de un hit muzical meteoric de acum cateva decenii, in care doua negrese (pardon, afro-americane) cel putin rubiconde cantau de mama focului si cu o bucurie induiosatoare: It’s raining men, Aleluiah!
Daca e s-o dam intr-un registru mai serios, cladirea de pe fundal poate reprezenta viata in mediul urban, iar oamenii cu melon multitudinea de dari si facturi pe care citadinii trebuie sa le plateasca. Nu dai banu’ pentru electricitate, vin si ti-o taie; nu-ti platesti impozitele, vin si te inhata; nu-ti achiti intretinerea, vin si pun sechestru.
Nu stiu daca toate astea se aplica in Romania si nici nu sunt sigur ca un om cu melon ar ramane aici mult timp cu el pe cap.
