Suspans moral

Astept sa ma ajutati sa evit o cacofonie. In engleza, romanul The Sense of an Ending a fost caracterizat drept „a small masterpiece”, opinie la care ader fara sovaire; ce fac eu insa cu romana, in care iese „o mica capodopera”?

Julian Barnes asta e un autor de care m-am mai lovit pana acum si am avut intotdeauna parerea ca stie sa scrie foarte bine, dar inca n-a gasit despre ce. Dupa creatia laureata cu Man Booker Prize, e clar ca trebuie sa imi reconfigurez verdictul.

Cat va povestesc despre carte si despre cacofonia care o descrie, voi va ganditi cum sa o evit, da?

The Sense of an Ending e scurta, are sub 200 de pagini, care se pot citi intr-un weekend. Daca n-aveti unul liber, va asigur ca o veti citi totusi in doua zile, fapt cauzat de cea de-a doua componenta a cacofoniei.

„Capodopera”. Un cuvant greu, care ar merita sa fie folosit cu masura. Insa am acoperire si o sa va explic si de ce. Don Quijote, Moby Dick, Mizerabilii – sunt capodopere, nu? Chiar daca vreuna dintre aceste carti nu rezoneaza cu personalitatea voastra, tot nu le puteti contesta epitetul incetatenit de secole, corect? Ce au ele in comun? Faptul ca, pe langa personajele, actiunea, simbolurile si interpretarile care le-au facut celebre, contin si judecati morale, opinii asupra existentei, cu asa har exprimate, ca te obliga sa analizezi si sa te analizezi si iti intra in suflet si, poate, vocabular.

Fix asa se poate descrie si aceasta poveste a unui profesor ajuns la senectute, divortat in mod civilizat, care merge inapoi pe firul vietii, pentru a se lamuri despre episoade din tinerete, care au inclus un prieten destept care si-a pus capat zilelor si o fosta care l-a pus pe jar, pentru ca apoi sa-l desconsidere. Aceasta anamneza e puternic imbibata cu reflectii care te fac sa inchizi cartea tinand degetul aratator la pagina ramasa, sa te intinzi pe spate si sa gandesti. Sa gandesti.

Insa, aceasta este doar o latura a caracterului ei de capodopera. Barnes intretine traseul spre un final surprinzator cu o abilitate de veritabil autor de romane politiste, iar aceasta captivitate a cititorului anuleaza singurul neajuns al unei capodopere: ca declansarea reflectiei incetineste lectura. The Sense of an Ending te pune in situatia de a gandi si simti in timp ce alergi peste randuri, alergi pentru ca nu mai poti de curiozitate.

Acum ca v-ati lamurit, ce facem cu mai sus mentionata cacofonie? Aveti vreo varianta sau o transformam intr-una permisa, gen Ion Luca Caragiale?

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o doza inedita de thriller moral.