RMA – live text din memorie*

Mai devreme in acea zi: Merg spre serviciu si sunt potopit de musculite, mai ales ca mi-am pus pe mine tricoul de firma cel viu colorat, oare Vodahmhmhmh o fi sponsor la RMA?

Cateva ore mai tarziu: Bubuieli intermintente razbat pana la birou si diverse voci false exerseaza live! Spiritul critic imi spune: la astia vrei sa mergi diseara? Curiozitatea imi spune: Hai sa mergem, sa aflam cine sunt, sa avem de cine rade. Curiozitatea invinge.

20.30: Plec spre RMA. Suvoaie de cetateni curg pe strazi spre Piata Socio-Umana, de parca un maelstrom interdimensional s-ar fi deschis pe locul unde se odihnea odinioara potentul cal al lui Mihai Voda Viteazul.

20.40: Dinspre English Park, dau sa intru in piata, luptand cu melasa de oameni care se misca in toate directiile; un tip imi strecoara subversiv un pix si imi sopteste: Voteaza cutare!

20.45: In zona aceluiasi colt, niste spirite protestatare elevate (adica de pe la etajul 6-7) dau drumul unui banner care abate atentia multimii; n-am pozitie sa vad ce scrie, dar pot sa intuiesc ca e acelasi lucru pe care l-au afisat destui, inclusiv pieptul generos al unei anume candidate.

21.00: Primul moment muzical la care asist integral: niste aia cu maestrul George Nicolescu. Prea mult timp alocat alora, prea putin maestrului.

21.15: Miscari browniene ale populatiei; persoanele filiforme sunt avantajate.

21.20: Pe scena apare ALEX MICA! Alex Mica??? Alex Mica!!! La nici doua minute, un jandarm isi face loc printre noi, purtand o pubera lesinata. La Michael Jackson mai zic, dar la ALEX MICA!?

21.25: Alex Mica il invoca pe cel mai important om din viata lui: A(Dony)s, judecand dupa urletele habotnicelor din primele randuri; faza cu „cel mai important” mi-aduce aminte fara sa vreau cum l-a intampinat Leonard Miron pe unul care dadea note la Eurovision: Ciao, Bello!

22.00: Moment planuit a fi de maxim extaz: 2 Sud-Est reuniti din nou pe scena; analizand media de varsta a publicului si socotind ca eu dadeam admiterea la liceu cand baietii produceau slagar dupa slagar, lipsa entuziasmului e explicabila.

22.10: Miscarile browniene ale populatiei continua; persoanele filiforme sunt avantajate.

22.15: Unul dintre aia si maestrul George Nicolescu vin sa dea un premiu; maestrul stie sa faca show si cand nu canta. Laureatul: ALEX MICA! Alex Mica??? Alex Mica!!!

22.30: Andreea Banica, insasi personificarea conceptului de MILF, apare in duet cu Laurentiu Nuţă, Luţă, Guţă, Muţă, Vuţă, Buţă. Inca un lesin: un puber, de data aceasta de sex masculin, purtat pe brate spre meleaguri cu mai mult oxigen; care, intr-adevar, lipseste, inlocuit fiind de o varietate uimitiare de miresme umane.

22.45: Dau sa plec din piata. Miscarea browniana, care nu a incetat niciodata, imi modeleaza traseul, de care reusesc totusi sa ma tin; ciunga lipita de talpi aduna cu obstinatie orice pliant de pe jos, electoral sau comercial, fara discriminare, asa ca, prin English Park, deja astept sa vina zapezile, ca talpici am.

23.00: Ajung acasa, dau drumul la televizor si comut pe canalul care transmite RMA in direct; ai putea sa juri ca e un spectacol chiar tare.

Sa ne revedem cu bine la urmatorul RMA. Sau poate nu.

*Orele sunt orientativ-fictive.