Un strop de pasiune. Un dram de vointa. Rabdare din partea lui Frik de la Craiova Forum. Aceste trei ingrediente au contribuit la a-mi oferi saptamana trecuta o experienta deosebita.

La Craiova s-a desfasurat Turneul feminin de tenis Popeci. Spre rusinea mea, nu e la prima editie, insa a fost prima data cand am asistat la vreun meci. Sunt un avid telespectator de tenis si jucator amator ambitios, dar nu foarte inzestrat, astfel ca acest sport imi e foarte apropiat; uneori il prefer fotbalului, e mai clar si mai incitant.

In seara zilei pe care Guvernul a decretat-o cu atata marinimie libera m-am deplasat la centrul sportiv Popeci si am fost suprins de cat de interesant poate fi sa vezi tenis pe viu, chiar daca jucatoarele nu prezentau nume foarte titrate. Aceasta extrem de placuta surpriza m-a stimulat sa ignor o seara petrecuta pana tarziu in oras sambata seara si sa ma intorc pe taramul tenisului duminica dimineata, pentru finala.

Daca e musai sa extrag o morala, as spune ca acela care se biruie pe sine e rasplatit intreit. Meciul pe care l-am urmarit a fost remarcabil din toate punctele de vedere: al calitatii, al dramatismului, al perspectivelor (am avut ocazia sa urmaresc partida din doua parti diferite ale tribunei, iar din corelarea celor doua tipuri de imagini rezulta o placere mai mare decat simpla lor suma).

Pentru trofeu s-au infruntat Alberta Brianti din Italia si Kristina Kucova din Slovacia. Mai mult decat o infruntare sportiva, a fost un duel al unor stiluri diferite si o sa vedeti ca nu exagerez prea mult cand spun ca am vazut, pastrand proportiile, o ilustrare a duelului titanic dintre Federer si Nadal.

Alberta Brianti are peste 30 de ani, loveste reverul cu o singura mana, fie plat, fie taiat, executa multe scurte si vine la fileu des; e colerica (de, e italianca) si oscileaza pe parcursul unui meci, coborand la nadirul ramelor care trimit mingea hat afara sau urcand la zenitul unor puncte controlate impecabil.

Kristina Kucova (Slovacia) este la polul opus, are un pic peste 20 de ani, si foloseste ambele maini atat la rever, cat si la lovitura de dreapta, o raritate pe care nu o mai stiu decat la Marion Bartoli in prezent sau la Monica Seles in trecut; e constanta in joc, iar zona ei preferata este in spatele tusei de fund, de unde returneaza mingile cu o perseverenta exasperanta (curat Rafa, nu?).

In final, a castigat Kristina Kucova, dar nenumarate au fost momentele in timpul celor 3 ore ale meciului cand mi-am adus aminte de o exclamatie involuntara a bestialului meu tata la o finala Steffi Graf vs. Arantxa Sanchez Vicario: De ce nu s-o putea sa le dea amandurora trofeul?

Nu o sa ma apuc acum sa ma plang de lipsa de bun simt a unor spectatori, pentru ca au fost, totusi, cazuri izolate, iar meciul s-a desfasurat, in general, in conditii bune.

Incheiere apoteotica n-am, decat multumiri pentru organizatorii acestui eveniment la care un simplu cetatean al Craiovei s-a simtit excelent.

Sursa imagini: www.trofeulpopeci.ro.