Terorism relational

Un rege al Spartei a fost intrebat odata ce pretuieste mai mult, vitejia sau dreptatea, iar el a raspuns: Daca toti oamenii ar fi drepti, nu ar mai fi nevoie de viteji.

Toate cartile de dezvoltare personala, intre care Daca m-as asculta, m-as intelege de Jacques Salome nu e nici prea prea, nici foarte foarte, m-au facut sa ma gandesc ca, daca am fi drepti cu noi insine, n-ar mai fi nevoie de acte de curaj, genul sa ne infruntam temerile sau punctele slabe.

Cartea lui Salome e inca o abordare a relatiilor dintre oameni si, fara a fi inutila, are putine lucruri inovative. Se caracterizeaza printr-o densitate mare de informatii, situatii variate si solutii putine, ceea ce, din punctul meu de vedere, ii confera un grad sporit de credibilitate.

„Terorismul relational” e unul dintre conceptele care mi-au atras cel mai mult atentia. Se petrece atunci cand cineva vrea ceva sau il nemultumeste ceva la tine, dar nu spune nimic, ci te potopeste cu priviri urate, nervi iscati din te miri ce si multe alte manifestari pe care le-ati simtit si voi pe pielea voastra.

Asa ca o sa fac pe Bush Jr. si o sa va propun sa declaram razboi terorismului relational pretutindeni in lume!

4 Comentarii

  1. terorism relaţional? nu mai auzisem de termenul ăsta, dar e perfect! rar se găsesc construcţii verbale care să definească aşa de bine ceea ce se simte (doar).

    Reply
  2. Am citit toate cartile lui Salome… Daca va veni in Romania voi merge si la workshop-urile lui.

    Sper, pentru binele cititorilor „recenziei” tale, ca atunci cand spui despre cartea asta ca „nu e nici prea prea, nici foarte foarte”, te referi desigur la o comparatie intre ea si toate celelalte carti ale lui Salome. Ele de fapt au si o ordine logic-emotionala in care ar trebui citite.
    Altfel mi s-ar parea ca comiti o mare nedreptate autorului, muncii sale si a metodei sale. Mai ales ca „recenzia” vine de la un neavizat in domeniu si… mai mult, de la cineva care nu a patentat nimic si nu a scris un rand (publicat cu ISBN) in viata lui. Poate de-aia e si atat de usor sa criticam munca altuia, nu-i asa?
    Neavizat fiind, si nefacand o comparatie intre lucrarile lui mi s-ar parea ca, in plus, formezi cititorilor „recenziei” o impresie cat se poate de gresita asupra cartii respective. Cine esti tu sa judeci o asemenea lucrare? E ca si cum un avocat ar scrie o „recenzie” asupra unei carti tehnice de Organe de Masini. Si ar avea impresia ca mai este si una viabila!

    In alta ordine de idei, termenul de „terorism relational” este gresit… Poate l-ai inteles gresit, l-ai retinut gresit sau l-ai copiat gresit. Chiar si daca intr-o fraza din cartea lui Salome el ar fi aparut in forma asta (terorism relational), tot gresit inteles este.
    O sa-ti explic de ce. Esenta fundamentala a unei relatii, de orice fel ar fi ea este sentimentul si emotia. In orice relatie, dincolo de cuvinte, gesturi si fapte sta sentimentul si emotia. TOATE relatiile dintre oameni sunt bazate pe emotii si pe sentimente. Chiar si in relatia dintre teroristul pur (cel inarmat) si victima lui exista niste trairi. La terorist: putere, dominanta, dezinteresul pentru celalalt manifestat prin dispret si ura, iar la victima: frica, spaima, groaza, supunerea, neputinta… etc.
    Prin urmare draga… scriitor infim de „recenzii inteligente” de 2 lei, termenul corect pe care ar fi trebuit sa iti bazezi dizertatia este „TERORISM EMOTIONAL”. Asta este intelesul profund. Prin urmare in loc de terorism relational ar fi terbuit sa citesti terorism emotional.
    Explicatia pe care o dai termenului de terorism relational este cel putin una puerila: „Se petrece atunci cand cineva vrea ceva sau il nemultumeste ceva la tine, dar nu spune nimic, ci te potopeste cu priviri urate, nervi iscati din te miri ce si multe alte manifestari pe care le-ati simtit si voi pe pielea voastra.” – ea s-ar potrivi mai degraba unei descrieri pe care un adolescent ar face-o pentru a defini o relatie nesanatoasa.
    Dupa inca vreo 10 carti citite din Salome si inca o biblioteca citita in domeniul psihologic interuman poate iti va iesi mai bine aceasta explicatie.

    Acum sigur ca ai si tu dreptul la parerea proprie care poate fi diferita. Insa ea nu poate fi diferita de adevar si nu poate fi o judecata de valoare la adresa celuilalt. In plus regula de obicei neglijata in privinta parerilor este ca ele trebuie spuse cui te intreaba, cui este interesat, cui ti-a cerut-o si cui este dispus sa ti-o asculte. Asa… aruncate pe o pagina de net, unde oameni mai putin avizati chiar si decat tine le-ar putea lua in serios…
    Sigur, chiar si tu poti contribui la tonele de informatie ieftina, inutila, gresita si cat se poate de idioata de pe net.

    PS: Sunt curios cum anume cum anume faci ca sa fii drept tu, cu tine insuti, astfel incat sa nu mai ai nevoie de acte de curaj ca sa-ti infrunti temerile?

    Reply
  3. Observatiile tale, desi nu sunt foarte magulitoare pentru mine, ma onoreaza prin eleganta cu care au fost redactate si iti multumesc pentru faptul ca le-ai impartasit atat de detaliat. Simt ca esti mare fan al lui Jacques Salome si iti inteleg dorinta de a veni in apararea celui pe care il admiri, desi eu, fara a fi psiholog de profesie, nu cred ca i-am facut vreo nedreptate spunandu-mi parerea, despre care imi rezerv dreptul de a mi-o schimba, in bine sau in rau, daca voi mai citi vreodata ceva de el.
    La intrebarea din finalul comentariului tau nu pot sa raspund decat metaforic: incerc sa am puterea de a accepta ce nu pot schimba, curajul de a schimba ce pot si intelepciunea de a pricepe ce pot si ce nu. Ma insel de multe ori, dar nu renunt.

    Reply

Lasa un comentariu.