They did rock us, didn’t they?

La o privire de ansamblu, ce remarci in privinta hitului cinematografic Bohemian Rhapsody este profunda sciziune intre public si critici.

Fanii Queen de toate varstele il adora, insa cronicile catalogheaza pelicula drept una banala. Si, pentru ca tagma criticilor este, asa cum superb explica Marin Sorescu, una neispravita, dar necesara, se cuvine a mentiona si eu in aceasta directie cateva chestiuni.

Filmul este realizat corect, sub mana regizorala competenta a lui Bryan Singer, cu grija pentru reconstituri, decoruri, machiaje si costume, cu interpreti alesi pe spranceana din punct de vedere fizic, care se achita cu brio (si atat) de ce au de jucat (cu exceptia lui Mike Meyers, care isi pune geniul comedic in acele cateva scene in care apare) si cu un montaj plin de nerv, asa cum se cuvine.

Momentele sunt conventional asamblate, cu binecunoscuta suita de intalniri, caderi si reconcilieri, iar cateva dintre melodiile legendare se regasesc, prin geneza sau contrapunct, pe parcurs, asa ca pot afirma ca, acum vreo cincisprezece ani, cand aparea o alta biografie de succes (Ray), Bohemian Rhapsody ar fi fost receptatt unanim drept o capodopera. Insa timpul nu sta pe loc, asa ca marturisesc ca nici eu nu m-am abtinut sa nu ma gandesc cum ar fi aratat acest film, daca ar fi incaput pe mana unui regizor precum Milos Forman si a unui scenarist precum Aaron Sorkin.

Merita Queen mai mult?

Nu stiu, insa Freddie Mercury, de acolo, din empireul celor care au imbogatit suflarea omeneasca, are toate motivele sa fie multumit.

Rami Malek este senzational in tot ce face: prin aiuritoarea vivacitate scenica, dar si prin conturarea conditiei arhetipale a artistului, cu acel melanj aparte de generozitate si egoism, indrazneala si fragilitate, puritate si decadenta. S-au auzit carteli impotriva faptului ca ochii sai nu aceeasi culoare cu a personajului real, insa asa cum opinam despre Michael Fassbender in rolul lui Steve Jobs, asemanarea fizica trece pe locul doi fata de spirit, iar pe acesta Malek si-l insuseste pana la posedare.

Cand entuziasmul se va mai domoli, anii vor trece si cinematografia va merge merge inainte, Rami Malek va ramane totusi in istorie, alaturi de cel pe care l-a jucat cu atata daruire.

Se contureaza o bataie feroce la categoria Cel mai bun actor in rol principal la Oscarurile din 2019, desi Bradley Cooper ramane favorit, pentru ca vocea pe care o auzim ii apartine.

Am inceput aceasta prezentare din postura de critic si am s-o sfarsesc din cea de spectator.

Cand Bohemian Rhapsody a luat sfarsit si luminile din sale de cinematograf s-au aprins, am ramas in scaun si in pragul usii cat mi-a fost permis, doar ca sa mai ascult melodiile care se succedau pe generic.

Caci exista momente cand muzica si filmul se intalnesc.

Iar atunci…

IT’S A KIND OF MAGIC!

Lasa un comentariu.