Starnit de lectura anterioara, cea despre Ierusalim, m-am hotarat sa ma cufund un pic mai mult in studiul acelei perioade in care acest oras n-a fost doar un reper pe o harta geopolitica imperiala, ci scopul insusi al actiunilor mai marilor vremii: Cruciadele.
Subiectul in sine nu mi-era necunoscut, dar cartea lui Thomas Ashbridge este asa de abundenta in informatii, incat n-am nicio sansa sa emit pretentia ca nu m-a surprins cu nimic. Dimpotriva, foarte multe lucruri mi s-au repozitionat in minte, vechea configuratie fiind tributara faptului ca lucrarile pe care le citisem prezentau lucrurile dintr-o perspectiva cvasi-unilaterala, a europenilor care intra in contact (violent sau pasnic) cu Orientul.
Ashbridge este englez, asadar consatean cu Richard Inima de Leu, dar asta nu il impiedica sa analizeze in profunzime contextul, personalitatea si activitatea lui Saladin, marele rival al mult ecranizatului rege. I-am folosit pe acestia doi drept exemple pentru ca sunt unele dintre cele mai mediatizate personaje ale cruciadelor, dar cartea aceasta m-a lamurit asupra altor aspecte, dintre care mentionez doar unul: nu Saladin a fost cel care i-a zburat definitiv pe europeni din zona Ierusalimului si a Palestinei, ci sultanul mameluc Baibars, mult mai crud, dar mai eficient in actiunile sale.
Ca un adevarat istoric, adica om indragostit de (a incerca) a deslusi adevarul, Thomas Ashbridge se opreste, in capitolul final si asupra modului cum fenomenul cruciadelor a fost receptat si asimilat de-a lungul timpului. Partea cea mai nevralgica este, evident, prezentul, in care si lumea crestina si cea islamica resusciteaza termeni din trecut: americanii predica o „cruciada” impotriva terorismului, Al Qaida propavaduieste „djihadul” impotriva imperialismului american s.a.m.d.
In atare conditii, autorul isi argumenteaza impecabil demersul de explorare a acelei perioade in finalul cartii, un argument care se poate extrapola la orice inseamna subiect sensibil din istorie:
Realitatea acestor razboaie medievale trebuie explorata si inteleasa pentru a domoli fortele propagandei si pentru a contracara incitarea la ostilitati. Cruciadele trebuie plasate insa acolo unde isi au cu adevarat locul: in trecut.
P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o imagine exhaustiva si echilibrata asupra cruciadelor.
