Ultima noapte de huzur, intaia noapte de privatiuni

E frumos ca in Anul Centenarului sa ne aplecam mai abitir asupra istoriei nationale, insa este imperios necesar sa studiem in detaliu Primul Razboi Mondial, printre ale carui urmari s-a numarat si Actul de la 1 decembrie 2018.

Cartea lui Ethel Greening Pantazzi, Romania in lumini si umbre (1909 – 1919) a picat la tanc, nu numai prin faptul ca acopera exact aceasta perioada, dar si pentru ca ne ofera o voce si o perspectiva exterioara; canadianca maritata cu un roman si stabilita in Vechiul Regat, autoarea era formata intr-o societate suficient de diferita, incat sa remarce specificul spatiului carpato-danubian cu incantarea si candoarea pe care am avea-o acum vizitand un trib de bosimani.

Prima parte a cartii, cea in care lucrurile merg bine, dezvaluie o Romanie bipolara, in care clasele instarite o duc bine si sunt racordate la toate practicile vremii, in timp ce, in mediul rural, exista multa mizerie si lipsa de educatie, a carei lipsa este deplansa chiar de cea care le asterne pe hartie. Apetitul pentru superstitie si grija de ce „o sa spuna lumea” sunt alte doua trasaturi care atrag atentia prin faptul ca au dainuit, metamorfozate, pana in zilele noastre.

Viata era un deliciu in Romania antebelica, daca erai de neam un pic de vaza, si de aceea va previn sa aveti in minte acest filtru, cand va lasati cuprinsi de regrete fata de o epoca glorioasa apusa.

De asemenea, aceeasi instabilitate a memoriei pe care am regasit-o si la Ion Ghica se manifesta si la Ethel Greening Pantazzi; multe detalii sunt corectate prin note de subsol, iar asta ar trebui sa readuca aminte ca un singur om, oricat de bine intentionat ar fi, nu este un martor irefutabil al unei perioade istorice, pe care o putem recompune veridic numai confruntand cat mai multe (si variate) marturii.

Cea de-a doua parte a cartii este mai intensa si mai personala, deoarece autoarea a trait intregul spectru de privatiuni si pericole care au insotit infrangerile militare, retragerea in Moldova si apoi refugierea la Odessa. Bucata petrecuta in Rusia in se prabusea tarismul si incolteau germenii regimului sovietic e o interesanta completare la extraordinara fresca a haosului descris de Boris Pasternak in Doctor Jivago.

Cu vigoarea-i memorialistica si luciditatea in observatie, Ethel Greening Pantazzi isi aduce contributia la curatirea oglinzii pe care trebuie sa o punem in fata istoriei romanilor.

Reflexia rezultata nu e intotdeauna frumoasa sau urata, insa este a noastra si avem obligatia sa o privim in fata.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o istorisire a perioadei pe care o sarbatorim, printr-o lentila din afara.

Lasa un comentariu.