Intamplarea a facut sa rasfoiesc recent doua rezultate ale unor eforturi enciclopedic literare.
Primul dintre acestea este Atlasul de mitocanie urbana, scos de cei de la Radio Guerilla. Prezinta ipostaze nasoale de oameni, gen pitzipoanca de companie, agariciul de coloana oficiala, baiatul de bani gata etc. Raspicat va spun ca demersul mi se pare inutil si chiar trist. Nu corijeaza cu nimic apucaturile pe care le infatiseaza, umorul se sprijina cam prea mult pe pseudodenumirile latinesti ale acestei faune umane si, cel mai rau, imi readuce aminte cate persoane care imi displac populeaza societatea pe care trebuie sa o numesc si a mea. In plus, exista cate ceva, chiar si foarte putin, dar exista, din acesti mitocani in fiecare dintre noi. Eu am mancat seminte la film, am scuipat pe jos, m-am luat de cateva gagici pe strada.
Sa ne aducem aminte ca acela ce se stie fara de pacate sa arunce primul piatra.
Al doilea efort e unul aparte, dar remarcabil. E Catalogul obiectelor de negasit de Jacques Carelman. Cam greu sa il descriu. Este un compendiu care, chiar si prin cea mai marunta imagine, demonstreaza, ca, oricat de liberi ne-am crede, suntem incorsetati de sabloane in gandire si ar trebui sa rupem aceste zagazuri. Acest catalog, care este foarte riguros si amuzant structurat, este un manifest care instiga la aceasta revolta. Imaginea pe care v-o prezint este mult mai sugestiva decat as putea face eu in cuvinte. Si tineti cont ca este numai o pagina din vreo 200. Asa, ca, daca il aveti acasa, mai aruncati din cand in cand o privire prin el.
Nu strica sa dati cate un sut imaginatiei!
