Un Murakami mai didactic

tsukuru-tazakiDupa mai bine de sase romane de Haruki Murakami, cam poti sa pui degetul pe modelele si motivele utilizate predilect de japonez. In ordinea aleatoare, acestea ar fi:

– individul singuratic

– cautarea

– sexul explicit descris

– o gagica energica

– jazz si muzica clasica

–  alienarea

– intruziunea fantasticului in real

Tsuruku Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj le include aproape pe toate, mai putin pe ultima. Murakami incearca sa-si reprime pornirile in aceasta privinta, dar tot ii scapa niste trimiteri onirice, care strecoara ambiguitati intr-o poveste altminteri fara prea mari ramificatii: Tsuruku (vezi punctul 1 de mai sus) este imboldit de iubita (vezi punctul 4 de mai sus) sa elucideze cauzele pentru care a fost dat afara din grupul de amici din liceu (vezi punctul 6 e mai sus).

Aceasta carte a lui Murakami este un fel de Padurea norvegiana mai putin omogena stilistic, dar cu un mesaj mai clar. Ma rog, cat poate japonezul sa fie de clar, pentru ca lasa cateva fire narative nesolutionate, altfel mai sa zic ca a dat-o pe fictiune motivationala: regleaza-ti problemele cu trecutul, ca sa nu iti dereglezeviitorul.

Un aspect interesant care mi s-a dezvaluit este ca, intr-un roman elaborat din inertie, calitatile scriitorului apar si mai evidente. Murakami este un povestitor neintrecut, are acel har despre care am mai tot pomenit de a te duce de nas pana spre final, de a te momi cu lamurirea misterului pe care il tese in jurul imaginatiei tale. Nici vorba sa te scoata apoi din aceasta crisalida de semne de intrebare, insa n-ai cum sa te superi pe el. Pana la urma, nu ti-a pus nimeni pistolul la tampla si te-a fortat sa il lecturezi.

Niponul este si un fin observator al oamenilor, de aceea ii si ies personajele atat de bine. Stie cat si ce sa descrie la ele, astfel incat sa aiba o viata a lor, dar sa se si apropie de modele pe care tu, cititor, le stii din lumea reala.

In plus, sub, deasupra si pretutindeni prin toate acestea exista umorul.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o lectie bine scrisa de la un scriitor afurisit de bun.

4 Comments

  1. Da, da, corect! In toate cartile pe care le-am citit m-a dus de nas, dar nu i-am purtat pica. Poate un pic pentru 1Q84… 🙂

    Reply
    • La Murakami cel mai mult imi place punctul 7 si in 1Q84 a excelat la aceasta parte. Am citit-o cu sufletul la gura (cautand pe cer in acele nopti cealalta luna pe cer) si la sfarsit imi ofera un happy ending hollywoodian. Marsavie, nu alta!

      Reply

Lasă un răspuns la Olga Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.