Viata de poet prin ochi de poet

Dupa ce m-a coplesit cu Tini zabutykh predkiv, eram nerabdator sa ma reintalnesc cu o alta opera a lui Sergei Parajanov, ceea ce s-a si intamplat, ocazie cu care am aflat ca pe un artist veritabil e greu sa il tii in colivia categorisirii mentale.

Sayat Nova (Culoarea granatelor) este in general considerata capodopera sa, insa marturisesc dintru inceput, nu m-a ravasit precum remarcabilul predecesor.

Filmul este o suita de tablouri vivante care isi propun sa suprinda esenta personalitatii, epocii, dar si fantasmelor care l-au urmarit pe Sayat Nova, vestit trubadur („ashugh”) armean din secolul al XVII-lea.

Spre deosebire de Tini zabutykh predkiv, unde cadrele sunt compuse cu o energie aiuritoare, pravalindu-se asupra-ti din toate directiile, Parajanov a favorizat aici un stil voit pictural (el insusi declara ca a fost influentat de miniaturile armene medievale), care propune imagini majoritar frontale si uneori aproape statice.

Nu stiu daca m-am acomodat in vreun moment pe deplin cu aceasta abordare estetica, iar o camera de filmat protapita asupra figurii mele in timpul vizionarii ar fi relevat doua grimase, corespunzand celor doua tipuri de secvente care compun aceasta enigmatica plasmuire.

Cand ridicam doar o spranceana, insemna ca ma confrunt cu imagini incomprehensibile, in special la nivel conceptual, sau chiar usor ridicole.

Cand ridicam doua sprancene, insemna ca sunt cuprins de incantare la vederea unor imagini de o frumusete sublima, pedanta prin modul ultrastudiat in care sunt realizate, dar de un simbolism si suprarealism nemaivazut. N-a fost singular momentul cand am avut impresia ca un tablou de Giorgio de Chirico se anima si capata corporalitate.

Ponderea momentelor cand am ridicat doua sprancene este net superioara celor de o spranceana, iar Sayat Nova imi va ramane de-a pururi in minte ca o experienta aparte, dar si ca o explicatie a ce reprezinta un poet.

Poet a fost si personajul eponim, iar mostre ale liricii sale, scrise sau recitate, intregesc aceasta constructie artistica si ii sporesc aerul ermetic si tulburator.

Insa poet a fost si Sergei Parajanov, care si-a inteles subiectul mai bine decat o poate face un om inclinat spre luciditate, ca mine, si s-a apropiat de el asa cum numai un suflet pereche o poate face.

Ma plec in fata acestui miracol al creatiei, chiar si cand nu il inteleg pe deplin.

 

 

Lasa un comentariu.