Mi s-a reprosat nu o data ca disec prea mult lucrurile, vaduvindu-ma astfel de placerea de a le savura. Accept ca sunt supus unei astfel de privatiuni, dar mai exista si o alta placere pe care o poti incerca, aceea de a vedea inauntrul lucrurilor, minunat sau intunecat, si de a-ti duce viata mai departe in deplina cunostinta de cauza.

In virtutea acestei trasaturi, am receptat Jocurile foamei intr-un mod inedit. Cand am dat ultima pagina, am simtit un profund respect pentru autoarea Suzanne Collins si senzatia de a fi vazut cu ochii mei pe cineva inteligent ducandu-i pe altii de nas.

Stephenie Meyer a fost acuzata ca si-a construit saga Twilight vizand pubere, foarte susceptibile la un triunghi amoros damnat, in care ea este suficient de vag conturata, incat sa poata incapea orice personalitate de cititoare. Siroposeniile creatoarei de vampiri apar insa ca inofensive in contrast cu cinismul lui Suzanne Collins.

Creatoare Jocurilor foamei a gandit mult mai departe si n-a vrut sa-si asume riscul ca doar adolescentii sa o indrageasca, iar restul sa o ia la misto, asa ca a intins spectrul de public care poate gasi in cartea sa ceva demn de interes.

Cadru distopic – bogatii sunt baricadati, dezumanizati si prosperi, iar saracii sunt grupati pe gheto-uri si sufera de foame (Bonus I – o temere mereu contemporana) si impilare. Cunoastem? Da.

Mania pentru reality-show – anual, niste copii (Bonus II – accentuarea socantului) alesi dintre saraci se infrunta pe viata si pe moarte intr-un spectacol mediatizat, spre deliciul bogatilor. Cunoastem? Da.

Adolescenta prinsa intre doi baieti – protagonista are un inceput de gagic in spatiul initial, dar o superba lucratura mediatica o aduce in preajma altuia, iar dramele interioare n-au cum sa lipseasca. Cunoastem? Da.

Naratiune de supravietuire – modul cum o persoana reuseste sa nu dea ortu’ popii in salbaticie, in conditii precare, este, de la Robinson Crusoe incoace, o mare atractie pentru un cititorul urban, confortabil instalat pe sofa. Cunoastem? Da.

Gastronomie si fashion – nu exista niciun fel de zgarcenie cand vine vorba de descris feluri de mancare si garderobe care de care mai ravisante. Cunoastem? Da.

Bonus III – naratiune la persoana I (pentru Bonusurile I si II, vezi mai sus).

Bonus IV – varcolaci (in carte li se spune lupi pe doua picioare, dar astea sunt simple detalii).

La acest din urma aspect autoarea s-a lacomit, a vrut sa mai inhate pe cativa in mrejele socantului si a dezvaluit o fisura in urzeala-i de succes, dandu-mi prilejul sa privesc inauntru si sa-i vad toata schelaria.

Chiar si asa, nu pot decat sa ii spun:

Well done, you cold hearted b*tch!