Printre jocurile video cu o mare influență asupra dezvoltării mele intelectuale se numără fără îndoială și Age of Empires II.
Predecesorul său, Age of Empires, a fost, de asemenea, o experiență ludică extraordinară și mi-a prilejuit câteva bătălii de pomină cu un prieten care îmi împărtășea pasiunea.
Dar era un joc simplist față de ce urma să fie Age of Empires II, care a explodat, pur și simplu, în complexitate și calitate grafică și concepuală.
Acele campanii ample și extraordinar documentate, precum ale Ioanei d’Arc, Saladin sau Gingis-han, m-au împins spre a studia în detaliu perioadele și evenimentele epocilor respective, pecetluind calea mea înspre Muza Clio.
Mi-aduc aminte că simplul manual din meniul jocului era ticsit cu informații pe care apoi le-am dezvoltat și aprofundat.
Ca o metodă de a rememora și a retrăi plăcerea acestui joc de legendă, mă voi apleca asupra incredibilei atenții la detaliu cu care a fost realizat, ilustrată de acele unități unice fiecărei civilizații.
De menționat că mă voi referi la jocul inițial Age of Empires II, cel apărut în 1999, precum și la extensia The Conquerors, apărută în 2000.
În ultimii ani, jocul a cunoscut un reviriment binemeritat și a beneficiat de adaosuri care au păstrat linia calității.
Dar incursiunea mea istorică vizează trecutul acela de superbă amintire, când anii de liceu îmi erau îmbogățiți de o formă de distracție și învățare inegalabilă.
La britoni, unitatea unică este Longbowman, adică mânuitorul faimosului arc lung englezesc (adoptat și de galezi), care a nenorocit floarea cavaleriei franceze în bătăliile de la Crecy sau Agincourt din timpul Războiului de 100 de ani. În Braveheart al lui Mel Gibson există o secvența memorabilă care îi prezintă pe acești arcași de temut. În joc, unitatea e sugestiv redată cu un arc de mari dimensiuni.
La bizantini, unitatea unică este Cataphract (în română, Catafract), reprezentând călăreți de elită, puternic înzăuat. Cel mai probabil, bizantinii au preluat acest mode luptă călare de la populațiile scitice sau sarmatice din nordul Mării Negre și zona Mării Caspice (pe Columna lui Traian apar astfel de războinici în episodul atacului roxolanilor aliați cu Decebal). Strămoș al cavalerului medieval, așa cum s-a impus în arta războiului și în iconografie, Catafractul se regăsea și la adversari ai bizantinilor, precum perșii sasanizi.
La celți, unitatea unică era Woad Raider, care nu are neapărat un corespondent în realitatea istorică, dar care e tot rodul unei temeinici documentări din partea realizatorilor. Încă din vremea luptelor cu romanii, războinicii celți se vopseau pe față cu o substanță albastră (vezi din nou Braveheart), provenită dintr-o plantă numită în engleză ”woad” (în română, drobșor). În joc, un Woad Raider este o unitate de infanterie foarte rapidă, inspirată foarte probabil de tactica de gherilă a populațiilor celtice, care le-a dat bătăi de cap multor adversari, de la Iulius Caesar la Eduard I al Angliei.
La chinezi, unitatea unică este Chu Ko Nu, adică mânuitorul unui fel de arbaletă cu repetiție, a cărei invenție datează din primele secole ale erei creștine și a fost, dacă nu inventată, atunci perfecționată de Zhuge Liang, o figură marcantă a Perioadei celor Trei Regate, care a urmat sfârșitului Dinastiei Han (vezi filmul Red Cliff al lui John Woo). Personal, nu am agreat niciodată această unitate în joc, mi se părea nepractică, dar modelul istoric e posesorul unui record foarte longevic – până la apariția mitralierei Gatling în secolul al XIX-lea, a rămas arma de proiectile cea mai rapidă din lume.
La franci, unitatea unică este Throwing Axeman, care, așa cum îl arată numele, este un soldat de infanterie care aruncă securi, fapt inspirat din modul de luptă al acestei populații la începuturile Evului Mediu. Până să se instaleze pe teritoriul căruia i-au dat ulterior numele – Franța – acești războinici de temut se remarcaseră prin brutalitate și prin precizia cu care aruncau securea care a fost denumită tot după ei – franciscă. Din considerente estetice, securea unității din joc este redată cu două tăișuri (precum cea din Creta antică), deși arma reală semăna mai degrabă cu toporul de lemne actual.
La goți, unitatea unică este Huskarl, un infanterist bine înzăuat, al cărui cel mai interesant detaliu este de ordine lingvistic. Numele ”huskarl” provine din vechile limbi scandinave și a fost preluat în engleză – ”housecarl”- denumind un fel de gardă de corp a șefilor tribali și, mai târziu, a seniorilor feudali incipienți. Exemple de astfel de războinici apar în lumea anglo-saxonă până înspre secolul XI, știindu-se că astfel de housecarli au luptat alături de regele Harold în bătălia de la Hastings din 1066.
La coreeni, există două unități unice, War Wagon și Turtle Ship, ale căror surse de inspirație istorice sunt diametral opuse din punct de vedere al exactității.
Carul blindat nu are un model real, fiind mai degrabă o recreere a unor mijloace de transport civile din China aceleiași perioade, cu vagi trimiteri la o instalație pe roți din timpul dinastiei coreene Joseon, numită Hwacha, care, precum ”Orga Morții” de la Prejmer, putea lansa mai multe proiectile în același timp, în cazul invenției asiatice fiind vorba de săgeți cu foc.
Pe de altă parte, nava-țestoasă este mult mai fidel reconstituită și are ca model acel ambarcațiunii foarte bine blindate elaborate de faimosul amiral coreean Yi Sun-sin (1545-1598), care le-a utilizat pentru a înfrânge în mod repetat armatele japoneze invadatoare trimise de Toyotomi Hideoshi (ceea ce numim în mod tradițional Războiul Imjin). În extensia Conquerors există o suită de misiuni separate, iar una vizează o bătălie navală din cadrul acestui conflict.
La japonezi, unitatea unică este, nicio surpriză, Samurai, deja legendarii soldați medievali, mânuitori ai katanei și adepți ai Căi Războinicului (Bushido). În joc, o unitate samurai este redată purtând Kabuto, adică acel coif impunător împodobit, menit a sădi frica în inimile dușmanilor (vezi aparițiile spectrale din secvența bătăliei în ceață din The Last Samurai al lui Edward Zwick).
La mongoli, unitate unică este Mangudai, un arcaș călare foarte puternic (una dintre unitățile mele preferate din tot jocul), cu trimiteri la trupele numite Manghud (sau Manghit), ai căror membri erau parte a unui trib care au pus bazele Hoardei Nogai, care dominat stepele ponto-caspice în perioada care a urmat morții lui Gingis-Han și până în secolul al XVII-lea.
Un amănunt interesant este existența unei suite de antrenamente fizice extrem de brutale, numite Mangudai Challenge, prin care soldați americani și din Coreea de Sud sunt supuși unor teste inspirate de pregătirea războinicilor mongoli de odinioară (cum ar fi orientarea în teren, lipsa prelungită de somn și mâncare și colaborarea cu camarazii).
La teutoni, unitatea unică este Teutonic Knight, înfățișat tradițional, cu armură și veșminte albe, asemănătoare celor ale omologului său, cavalerul templier. Deși scopul inițial era același, de a-i proteja pe pelerinii care se deplasau în Țara Sfântă, cucerile i-au adus în zona Mării Baltice, unde și-au stabilit o bază puternică (vezi Castlul Malbork din Polonia sau chiar Cetatea Feldioara din Țara Bârsei din România) și au intrat în conflict cu populațiile locale (apar ca personaje negative în monumental Aleksandr Nevski al lui Serghei Eisenstein).
La saraceni, unitatea unica este Mameluke (în mod tradițional, în engleză cuvântul este ”mamluk”), un călăreț feroce, inspirat după soldații-sclavi cu același nume, la origine recrutați din rândul kîpceakilor, dar incluzând apoi și circassieni, mongoli, armeni georgieni sau bulgari, convertiți la Islam și antrenați pentru a deveni una dintre cele mai de temut caste de războinici din Evul Mediu, cei care au reușit să îi învingă chiar și te mongolii considerți de neînfrânt în bătălia de la Ain Jalut în 1260.
Ultima apariție a mamelucilor în istorie este Bătălia de la Piramide din 1798, când au fost zdrobiți de armele și tehnica modernă ale armatelor lui Napoleon Bonaparte.
Reprezentarea din joc este un pic eronată, deoarece în mod tradițional foloseau cai, nu cămile, iar acele iatagane late erau folosite în luptă corp la corp, nu ca proiectile.
La perși, unitatea unică este War Elephant, fapt corect din punct de vedere istorică, mai ales corelând prezența acestor tancuri medievale în rândul armatelor Imperiului Sassanid, care este practic sursa de inspirație a civilizației din joc (ca Minune, perșii din Age of Empires II au o reconstituire a faimosului Arc din Ctesiphon).
Singura inexactitate legată de înfățișarea elefanților de luptă ai perșilor constă în lipsa oamenilor care îi struneau și a turnulețului care îi adăpostea pe cei care aruncau proiectule către dușmani (vezi lupta lui Alexandru cel Mare cu Poros din filmul Alexander al lui Oliver Stone).
La turci, unitatea unică este Janissary, cuvântul din engleză pentru ceea ce numim în română ienicer, adică membru al acelei trupe de elită care i-a ajutat pe sultanii otomani să își întindă imperiul pe trei continente.
Ienicerii erau recrutați din teritoriile ocupate, în special cele creștine, prin devșirme (tributul de sânge, descris magistral de Ivo Andric în debutul romanului Era un pod pe Drina), erau convertiți la religia musulmană și antrenați într-un esprit de corps care a fost multe secole inegalabil.
În joc, ienicerul de elită este înfățișat cu acea cușmă înaltă specifică și mânuind o armă de foc, fapt relevant din punct de vedere istoric, căci acești războinici au fost printre primii care le-au utilizat cu succes in corpore în bătălii.
La vikingi, ca și la coreeni, există două unități unice, Longoboat și Berserk.
Nava de război este cea emblematică, deși rolul ei ofensiv este oarecum inexact. Vikingii foloseau corăbiile mai degrabă pentru deplasare, nu pentru atac propriu zi, iar înfățișarea navei din joc, numită istoric drakkar, se inspiră mai degrabă din ambarcațiunile rituale cu care sefii vikingi erau înmormântați.
Berserkerul are o poveste fascinantă. Numele se traduce după unii drept ”blană de urs”, după alții, ”piele goală”, existând mărturii care susțin ambele variante. Există însă consens asupra faptului că îi reprezenta pe acei războinici scandinavi din vechime care erau animați de o energie violentă care nu mai lasă loc de preocupare pentru siguranța proprie (de aici și expresia din engleză ”to go berserk”, care s-au traduce prin ”a o lua razna”).
Pentru a se pune în această stare de încrâncenare care îi făcea de temut, berserkerii parcurgeau ritualuri care includeau dansuri și cântece, dar și consumul unor substanțe halucinogene, probabil amestecate în mied, băutura îndrăgită de vikingi.
Un astfel de ritual este redat sugestiv în filmul The Northman al lui Robert Eggers și îl are în prim-plan pe Alexander Skarsgard.
La huni, unitatea unică este Tarkan, iar elaborarea ei trebuie să le fi dat de furcă realizatorilor, dat fiind că se știu foarte puține despre războinicii care l-au însoțit pe Atilla și care au sădit spaima în întregul Imperiul Roman târziu.
Cuvântul ”tarkan” denumește un titlu nobiliar al populațiilor turcice și mongole din stepele asiatice, utilizat în perioade mai târzii, precum cea a lui Timur Lenk.
Trimiterea la melodia Simarik a cântărețului turc Tarkan era inevitabilă de fiecare dată când eu sau un prieten jucam cu hunii.
La azteci, unitatea unică este Jaguar Warrior, elocventă reprezentare a celei mai înalte clase a războinici a acestei civilizații recunoscute pentru brutalitatea ei.
Luptau acoperiți cu o piele de jaguar, prădătorul suprem al junglei central-americane, dar și simbolul al lui Tezcatlipoca, zeul războiului, cel care le oferea obsidianul cu care își echipau temutele săbii de lemn, numite macana.
Pentru un minim de exactitate, realizatorii jocului i-au lipsit pe azteci de orice unitate călare, substitutul fiind rapidul Eagle Warrior, alt exponent al clasei războinicilor azteci, atestat istoric.
Rival cu Age of Empires II era la momentul apariției un joc care merită redescoperit, Theocracy, în care ai ocazia să conduci civilizația aztecă împotriva invaziei spaniole, utilizând, bineînțeles, și războinici-jaguar sau războinci-vultur.
La mayași, unitatea unică este Plumed Archer, adică arcașul împodobit cu pene. Deși nu există vreun corespondent atestat istoric, se poate constata din inscripțiile și codicele rămase că războinicii acestei civilizații purtau astfel de pene, fie ca însemne ale statusului, fie ca simbol al apartenenței la un anume trib.
Faptul că este extrem de rapid este atât un mijloc de a compensa, ca la azteci, absența unităților călare, dar și o ilustrare a faimosului mod de deplasare a populațiilor din junglă (vezi aerul alert al scenelor din Apocalypto al lui Mel Gibson).
La spanioli, există două unități unice – Conquistador și Missionary.
Conchistadorul este înfățișat ca un soldat cu armură, călare și purtând o armă de foc, practic acele elemente decisive care i-au ajutat pe Hernan Cortez sau Francisco Pizzaro să supună vastele imperii ale aztecilor sau incașilor.
Cu toate mijloacele grafice reduse al jocului, se poate observa cum conchistadorul poartă pe cap casca specifică.
Misionarul întreprinde în joc aceleași acțiuni precum un preot (mai puțin preluarea relicvelor) și este sugestiv înfățișat călare pe un catâr, așa cum s-au deplasat numeroșii trimiți ai Bisericii Catolice în ținuturile nou cucerite, pentru a converti populațiile băștinașe (vezi filmul The Mission al lui Roland Joffe).
Am ajuns la capătul rememorării mele.
Ce aventură ce cinste a fost!
Și cred că va continua, căci în versiuni mai noi de Age of Empires II, apar unități precum condottieri, mânuitori de urumi, etiopieni cu shotel, luptătoare gbeto, soldați leitis sau care de luptă husite.
Alte povești care merită descoperite.
