Iată alte cinci jocuri video care n-au pixeli mulți, dar care folosesc neuroni mulți, lucru esențial în niște vremuri în care pare că mulți și i-ar fi pierdut pe ai lor.
***
The Secret of the Monkey Island – un joc care nu mai are nicio nevoie de prezentare, care e la fel de savuros la mai bine de trei decenii de la lansare.
Protagonistul e simpaticul Guybrush Threepwood, pirat aspirant, care ajunge pe insula Melee (deja rezonanta numelui e semn al umorului omniprezent în joc) și are de parcurs diverse aventuri, pentru câștiga inima guvernatoarei Elaine și de a scăpa de piratul nemort LeChuck.
Utilizând mecanismul clasic al creațiilor ludice numite odinioară Questuri, creația lui Ron Gilbert te obligă să gândești în feluri care mai de care mai deșucheate, dar niciodată lipsite de logică. Sunt mândru că i-am ajutat pe niște prieteni mai versați să rezolve puzzle-ul cu berea acidă, dar și mărturisesc că am avut nevoie să consult soluții pe Internet pentru partea de sfârșit a jocului, când lucrurile devine atât de ”out of the box”, că mintea mea mai ordonată din fire a clacat.
Nu contează, a trăi această aventură e un deliciu, chiar și numai pentru lupta de insulte piraterești.
***
The Dig – un joc care nu e pentru cei care se tem de singurătate. Aceasta este senzație preponderentă în acest joc, la cărui scriitură au contribuit nimeni alții decât Orson Scott Card și Steven Spileberg.
Trimiși să investigheze un obiect spațial misterios, trei astronauți se văd transportați pe o planetă dintr-un alt sistem solar, care adăpostește o civilizație aparent avansată, ai cărei membri, însă, sunt de negăsit.
Cei trei descifrează treptat cum funcționează tehnologia acelei lumi, prin intermediul unor puzzle-uri perfect integrate arhitecturii nepământene, și recompun povestea plină de tâlc a celor care au populat-o odinioară.
Mie, unuia, mi s-a părut dezamăgitoare seria de dezvăluiri de la final, resimțindu-le ca pe o strivire a corolei lumii, dar acesta este un neajuns prea puțin important față de senzația de uimire pe care o încerci la fiecare pas străbătut în această aventură.
***
Ben There Dan That – rodul pasiunii și umorului câtorva pasionați cunoscători, acest joc îi are în prim plan pe numiții Ben și Dan, care, din gameri și geeks leneși, ajung salvatorii omenirii, după ce sunt trimiși în alte dimensiuni de niște extratereștri puși pe cucerirea Pământului.
Nu e nimic spectaculos în acest joc, dar totul se leagă atât de bine în absurdul și ilaritatea lui, încât îl parcurgi cu nesaț, stimulat și de unele puzzleuri deștepte.
Unde mai pui că glumele își propun să ocolească pe deplin corectitudinea politică, iar asta e deja o virtute.
Există și o continuare – Time Gentlemen, Please! – care îmbunătățește partea tehnică, dar care exagerează cu puzzleurile dubioase, care necesită aceeași gândire neconvențională din The Secret of the Monkey Island, fără a pricinui aceleași delicii.
***
Whispers of a Machine – un veritabil roman SF polițienesc foarte bine realizat, care o are în prim-plan pe o agentă augmentată cibernetic (precum JC Denton din capodopera Deus Ex), trimisă într-un oraș de provincie, să ancheteze o serie de crime brutale și aparent fără legătură.
Cadrul în care loc acțiunea este o lume care, în urma unui conflict cataclismic, au fost interziși roboții înzestrați cu Inteligență Artificială, iar narațiunea dezvăluie că există grupări subterane care nu sunt de acord cu asta.
O atmosferă apăsătoare și variații la abilitățile speciale pe care le poate avea protagonista, generate de alegerile pe care le iei pe parcurs, fac din acest joc o experiență intelectuală și emoțională diferită pentru fiecare.
***
Follow the Meaning – cel mai scurt dintre jocurile prezentate în această selecție, dar fără doar și poate cel mai frumos realizat, deoarece are niște ilustrații vag suprarealiste care mi-adus aminte de superbul Dixit.
Un detectiv particular este chemat pe o insulă misterioasă, care adăpostește un spital unde au loc experiemente macabre asupra minților pacienților.
Cu dialoguri redate grafic, precum în Machinarium și însoțit de o coloană sonoră minimală, nostalgică și ușor neliniștitoare, deslușești treptat misterul, ajungând la un deznodământ suprinzător și dezlegând puzzle-uri care variază de la ingenioase la agasante.
