Mutarea capitalei Israelului la Ierusalim a starnit valuri de reactii la nivel international, iar mie mi-a reactivat reflectiile despre acest oras care, dupa atatea milenii isi pastreaza insemnatatea pentru trei mari religii ale lumii.
In completarea incredibilei sale povesti, spusa cu mult har si haz de Simon Sebag Montefiore, vine o alta lucrare, de alta factura, pe care am obtinut-o prin bunavointa prietenilor de la libmag.ro – Templul lui Solomon. Mit si istorie de William J. Hamblin si David Rolph Seely.
Volumul urmareste istoria locului eponim, pornind de la influentele culturale care l-au precedat si pana in prezent. O atare ambitie poate parea exagerata, insa autorii fac o treaba excelenta in a demonstra ca nimic din istorie nu este intamplator, nu este creatie izolata, ci are legatura cu o manifestarea anterioara si produce la randu-i reverberatii ulterioare.
Un exemplu sumar: traditia iconografica a Chivotului Legii, pe care o stim inclusiv din Raiders of the Lost Ark, este izbitor de similara cu imagini mai vechi ale unor artefacte de cult egiptene. Iar cei doi heruvimi care sunt plasati pe capac au ceva de sfinx sau de lamassu asirian. Coincidenta? Poate ca da, probabil ca nu.
Munca istoricilor este impresionanta prin desavarsita impletire a ilustratiilor abundente cu izvoarele scrise, care merg de la cartile sfinte ale celor trei mari religii care converg catre Ierusalim – iudaismul, crestinismul si islamismul – pana la lucrari ale unor carturari apartinand fiecareia dintre ele.
Chiar daca nu agreati idee de a lectura pasaje din Biblie, Tora sau Coran, va asigur ca modul cum sunt inlantuite descrierile si ipotezele e fascinant, mai ales cand imaginile alaturate demonstreaza acea fluiditate a istoriei care se pierde in prezentarea scolara, rezultatul fiind ca multi tineri considera aceasta materie ca una dispensabila si colosal de plictisitoare.
Tulburatoare si entuziasmanta mi s-a parut partea din carte care exploreaza figura divinitatii feminine, despre care sunt teorii ca ar fi stat pe acelasi plan cu aceea masculina care s-a perpetuat in cadrul celor trei mari religii. Ecourile ei se vad cu precadere in arta (oare nu este Fecioara Maria alaturi de Iisus in Judecata de Apoi a lui Michelangelor?), iar scandaloasa gaselnita a lui Dan Brown din The Da Vinci Code nu mai apare astfel drept o mare indrazneala, ci doar o exploatare abila a unei idei care persista de milenii.
Templul lui Solomon. Mit si istorie nu este povestea unui simplu loc, ci a unei idei si a metempsihozei acesteia, iar modul cum ne este prezentata este o lectie de coerenta si chiar de toleranta.
