Iar n-a luat Haruki Murakami Nobelul. Nu stiu de ce, dar, tot atat de bine s-ar putea intreba unii, de ce l-ar lua?
Daca data trecuta porneam de la aceasta opinie de-a gata, acum, mai ales ca nu pot sa repet tertipul cu antrenamentul pentru Nobel, trebuie si sa explic de ce.
Haruki Murakami este un autor smecher. Citind Kafka pe malul marii, cam a sasea carte scrisa de el care mi-a cazut in mana, pot deja sa pun degetul pe acele mici trucuri specifice japonezului.
Unul ar fi descrieri cat mai veridice ale realitatii, in care sunt impinse fenomene care pulverizeaza granitele logicii, dar redate cu aceeasi naturalete. In cazul de fata, lipitori care cad din cer, colonelul Sanders (de la KFC pentru cei mai eco) care face pe proxenetul si personaje care vorbesc cu pisici.
Altul ar fi copulatia, prezentata amanuntit si anatomic, fara vreo restrictie in privinta varstei participantilor.
Paranormalul si sexul, doua subiecte pentru revistele de scandal pe care le desfid acei intelectuali care il citesc avid pe Murakami. Sa fie vorba despre ipocrizie din partea lor sau are niponul altceva ce le face irezistibile si la nivel metafizic?
Raspunsul meu este: fara doar si poate. Murakami le invaluie pe ambele cu un suspans care te infasoara si pe tine, cititor, intr-o crisalida din care nu poti iesi, indiferent cat te-ai zbate. Citesti cu nesat, poate s-o indura autorul sa iti explice rolul „pietrei de intrare” sau de ce a ramas batranul Nakata fara memorie cand era copil. Cat despre sex, stii sigur ca Murakami iti va servi o portie, nu stii cand si cum, dar o astepti cu un interes vecin cu voyerismul.
Toate acestea sunt trasaturi generale pe care le-am deslusit in stilul scriitorului. Ca particularitati ale romanului Kafka pe malul marii, am remarcat un umor mai pronuntat. Are doua fire narative despre care speri ca le vei vedea impletindu-se, fara a ti se implini dorinta suficient, unul al unui adolescent fugit de acasa si altul al unui batran inapoiat mintal care porneste intr-o calatorie ciudata.
Aceasta din urma directie a cartii il include la un moment dat pe cel pe care il consider cel mai reusit personaj, un tanar sofer de camion, care printr-un concurs de imprejurari, ajunge sa se ralieze cautarii misterioase a batranului si sa il ajute neconditionat, in ciuda bizareriei companionului si a misiunii sale. Umorul sau frust si transformarea dintr-un simplu camionagiu intr-un om cu o constiinta de sine sunt deliciile speciale ale acestei carti.
In final, de ce ar lua Murakami Nobelul? Pentru ca stie sa scrie, de-aia.
P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris (care mai nou, au transportul gratuit) pentru o noua runda de paranormal simpatic.
Salutare Iulian Fira.
Citesc cu interes ceea ce scrii.Felicitari.
Daca esti interesat ,te invit alaturi de noi intr-un proiect important pentru romani (dar si pentru toti oamenii planetei) , denumit Asociatia ,,Insanatosirea Romaniei -dr.Paul Purea .Mai multe detalii http://www.sfatulbatranilor.ro