Ca unul care se uită cu asiduitate și chiar a și participat la emisiunea Câștigă România!, prezentată de Virgil Ianțu și difuzată pe TVR2, a fost o plăcere să descopăr că există un joc precum M30: 30 de monumente din România.

Și am așteptat până astăzi pentru a vă vorbi despre el, pentru că e 1 decembrie, Ziua Națională a României, iar jocul, prin formatul său, asemănător cu al producției televizate, te ajută să descoperi comori arhitecturale ale țării noastre.

Mecanismul ludic uzează în principal de cărți, fiecare oferind detalii despre un edificiu anume, având asociată și o culoare și o valoare, iar pentru a descrie modul cum sunt folosite, o să fac o paralelă cu un joc al copilăriei, ușor dezavuat ca fiind simplist și practicat prin mahalale, dar de fapt mai subtil decât pare – Șeptică.

Ca și acolo, și în cazul de față e nevoie să ții minte ce cărți au fost deja în joc și de a calcula șansele de a te confrunta cu alte cărți în continuare.

Ajuns aici, merită să mărturisesc că mi-a luat ceva timp până să înțeleg cât de solicitant este acest joc, dacă vrei într-adevăr să îl practici la nivel maxim.

Ajută dacă reușești să reții cât mai multe cărți cu monumente și valorile asociate (greu, dar creierul este un organ al minunilor) și e indispensabil să aloci atenției și situației de pe hartă, pentru a stabili care monumente au fost deja ocupate, care sunt încă libere și câte îți mai trebuie pentru a câștiga.

Victoria la acest joc aduce o notă strategică suplimentară – ai nevoie să fii stăpânul a două din cele trei provincii istorice românești, iar pentru asta nu e necesar să le ocupi toate monumentele, ci doar să ai cu unul mai mult decât adversarul. Un sistem are amintește de alegerile prezidențiale din SUA.

Incitant, fără a fi ermetic, și suficient de scurt, încât să se strecoare într-un program încărcat, jocul are, în primul rând, un rol educativ, iar simpla lectură a cărților este benefică.

Nu numai că am rememorat cu bucurie experiența de a fi văzut aievea clădiri celebre, precum Castelul Huniazilor sau Cazinoul din Constanța, dar am și constatat că există destule despre care nu aveam habar, precum Mânăstirea de la Popăuți.

În calitate de craiovean get-beget, am simțit și fiorul mândriei de a vedea că și orașul meu și-a găsit loc în acest joc, reprezentat fiind de Castelul Fermecat din Parcul Romanescu, ceea ce m-a îndemnat să pun la cale exercițiul de metatextualitate de mai jos.

Și tot M30: 30 de monumente din România m-a ispitit la un alt exercițiu, de data aceasta contrafactual:

Pentru fiecare județ care figurează pe harta de joc, ce alt monument ar mai fi putut fi folosit drept reprezentativ?

Sunt departe de a fi găsit răspunsurile pentru toate, dar, pentru Craiova am o propunere care îi va surprinde, poate, pe concitadinii mei:

Casa Carianopol, construită între 1900 și 1905 conform planurilor arhitectului Petre Antonescu, executate de inginerul italian Giovanni Peressutti, o splendoare de construcție, așa cum se vede chiar și din micile detalii din imaginea de mai jos.

În prezent, este sediul Comandamentului Jandarmeriei Dolj și, cu tot respectul pentru această instituție, cred că ar fi în beneficiul întregii populații a Craiovei, dacă acest monument ar fi deschis publicului, nu înainte de a fi renovat așa cum se cuvine.

De 1 decembrie vă îndemn să fiți buni cetățeni ai acestei țări și, printre multe altele, să jucați M30: 30 de monumente din România.

Câștigi tu, câștig eu, nu contează.

Câștigă România.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru un mic antrenament de bun român.