Top 10 opere de artă de la Wine Tonic (ediția 2024)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual, Sa privim pictura! 1 Comment

Ca și la ediția inaugurală de anul trecut, și la Wine Tonic din 2024 una dintre activitățile cele mai plăcute (pe lângă degustare, firește) a fost să ierarhizez zece dintre cele mai frumoase etichete de sticle de vin care mi-au ieșit în cale.

N-a fost ușor să fac acest clasament, dar iată-le.

***

10. Crama Catleya, pentru cum ne propune o veritabilă odisee a vinului, un traseu care aproape că îl recreează pe cel al legendatului tren Orient Express. Am ales să vă prezint două etichete, pentru a vă arată cum periplul european înfățișat dă înconjurul sticlei.

***

9. Domeniile Franco-Române, pentru o pupăză mozaicală, care mi-a adus aminte de nemuritoarea pățanie a lui Nică al lui Ștefan a Petrei, dar și de un superb exemplar al acesti păsări unic împopoțonate, pe care l-am văzut în Valencia, oraș către care se îndreaptă gândurile noastre de compasiune și solidaritate în aceste momente.

***

8. Domeniul Bogdan, pentru o serie de vinuri intitulate Pătrar, care redau sugestiv atât fazele lunii, cât și o complexă urzeală faunistică, simbol al liniilor nevăzute care unesc toate viețuitoarele de pe acceastă planetă, inclusiv pe noi.

***

7. Crama Graffiti Aeroport Otopeni, pentru că, dacă tot ne știu străinii drept patria lui Dracula, apăi să le dăm ce vor și nu oricum, ci cu stil; castelul bampirului e impunător și înfricoșător și are ceva din arhitecturala colosală din The Lord of the Rings.

***

6. Crama Terra Valverde, pentru un întreg roman interbelic, cu rafinament, decadență, idile și jazz; Donna Alba a lui Gib Mihăiescu cu o coloană sonoră de Miles Davis.

***

5. Wine Focus (importator și distribuitor), pentru un mic tablou suprarealist, care m-a trimis cu gândul la creațiile jucăușe, dar profunde ale lui Juan Miro, mai ales că vinul acesta este din Spania.

***

4. Crama Budureasca, pentru cum ne-a întors la originile vieții, când Pământul nu era stăpânit de Homo Sapiens, ci de alte creaturi; este o etichetă care oferă și o superbă senzație tactilă.

***

3. Crama Avincis, pentru un microcosmos al copilăriei, ilustrat parcă de un Val Munteanu, artist care a îmbogățit vizual multe cărți din perioada mea de prichindel; o doamnă de la o altă cramă, căreia i-am arătat eticheta, a exclamat: Parcă e în Micul Prinț!

***

2. Dionysos (importator și distribuitor), pentru că m-a teleportat în splendida Veneție, cu idilele, intrigile, viciile și carnavalescul ei.

***

1. Cramele Liliac (România) și Castel Mimi (Republica Moldova), pentru un cupaj transnațional care e mai mult decât oenologic și care ne demonstrează fără putință de tăgadă că Unirea se poate înfăptui și că unitatea ne face mai buni.

Wine Tonic Festival se întoarce, așa că mă întorc și eu acolo

By Iulian in Intre gustativ si conceptual, Publicitate 0 Comment

Anul trecut îmi foloseam toată experiența de gurmand connaisseur pentru a face față evenimentului Wine Tonic Festival.

Un pariu câștigător al celor de la 24H, deoarece intenția organizatorilor de a realiza cel mai mare festival de vin din Oltenia s-a materializat atât de bine, încât anul acesta urmează inevitabila ediție a doua, mai mare și mai bogată.

Deja văd niște ochi sticlind și intuiesc niște papile gustative activându-se, așa că voi purcede numaidecât la a da detalii tehnice.

Wine Tonic Festival 2024 se va desfășura în primul weekend al lui Brumar (2-3 noiembrie), în același loc ca data trecută, Ramada Plaza.

Programul este după cum urmează: sămbătă, de la 12:00 la 20:00, și duminică, de la 12:00 la 18:00.

Pare mult, dar știu din experiența ediției trecute că te fură degustatul și pălăvrăgitul în dreapta și în stânga (în engleză îi spune networking), de nu îți dai seamă când ajungi pe la chindii.

În plus, anul acesta există și posibilitatea de a lua parte la o aventură pasionantă în lumea vinurilor italiene, sub îndrumarea lui Luca Maroni; ca să vă faceți o idee (și poftă), amicul Daniel Botea a enumerat toate vinurile pe care specialistul italian le va utiliza în epopeea sa oenologică.

În cazul meu, festivalul funcționează și o ca o expoziției de artă, a etichetelor mai precis, pe care am descris-o aici și pe care sper să o reeditez.

Detalii despre prețurile biletelor și despre firmele participante se pot găsi pe site-ul oficial al evenimentului Wine Tonic Festival.

Aurul lichid curge din Elada în Bănie

By Iulian in Intre gustativ si conceptual, Publicitate 0 Comment

Suntem încă în plin sezon de Nobel, așa că iată o poezie de Giorgios Seferis, laureat pentru literatură în 1963.

Ulei pe brațe

poate un miros rânced

precum în capela

acestei prese de măsline

precum pe porii aspri

ai pietrei neclintite.

***

Ulei în părul

împletit ca o funie

și poate alte arome

necunoscute nouă

bogați sau săraci

și statuete oferind

sâni mici cu degetele.

***

Ulei în soare

frunzele tremurară

când străinul sosi

și tăcerea zăbovi greoaie

între genunchi.

Monezi cad:

”În numele zeiței, te chem…”

***

Ulei pe umeri

și pe brâul aplecat

picioare pătate de iarbă

și rana din soare

când clopotele bat la asfințit

când vorbesc în curtea bisericii

cu un schilod.

(Giorgios Seferis, ”În numele zeiței, te chem…; sursa: www.poetryfoundation.org, traducerea din limba engleză îmi aparține)

Am citit și recitit această superbă poezie ermetică a autorului elen și, de fiecare dată, am fost fermecat de oda subtilă pe care o aduce uleiului de măsline.

Acest lichid prețios, al cărui meșteșug străbate mileniile, însoțind istoria Eladei.

Ne delectăm cu uleiul de măsline în fel și chip, dar îl înțelegem oare?

Acum, noi, cei din Bănie, o putem face nemijlocit, prin intermediul produselor grecești ale celor de la Eliada.

Compania este fondată de Camelia și Cătălin Adam și a izvorât dintr-o pasiune.

Nu doar dintr-o pasiune pentru Grecia, pe care le-o știam, cunoscându-i de ceva timp, dar și din pura pasiune a unui meșteșug care are o complexitate și o subtilitate nebănuite.

Ascultându-l pe Cătălin povestindu-ne despre povestea realizării uleiurilor Eliada, de la măslina care își vădește sorocul nemailăsând cuțitul să treacă prin sâmbure și până la elegantele sticle din magazin, am auzit glasul pasiunii.

Spicuiesc câteva informații pe care le-am reținut din timpul prezentării, cu mențiunea că sunt doar o frântură din odiseea uleiului de măsline.

Aceste uleiuri premium se obțin din măsline verzi din soiul Hondroelia Halkidikis, selecționate cu atenție și splălate, pentru a elimina praful sau orice alte impurități, toate având potențial să altereze gustul final al produsului.

Măslinele sunt prelucrate în aceeași zi când sunt culese, pentru a-și păstra proprietățile, iar totul se desfășoară prin extracție la rece, sub 27 de grade Celsius.

Îmbutelierea se face în ambalaje adecvate, fără a lăsa aerul în contact cu produsul, prin utilizarea unui gaz inert (azot).

Gama Eliada cuprinde trei tipuri de ulei de măsline Grecia.

Eliada Gold, cel mai versatil, cel mai echilibrat, care odată strecurat în utilizarea de zi cu zi, devine indispensabil, având o aromă medie ca intensitate și potrivit pentru cele mai multe rețete.

Eliada SuperPremium, un ulei cu parfum puternic, peste medie, medaliat cu aur la competițiile internaționale de la Atena, Londra sau Berlin.

Eliada Agoureleo, un ulei proaspăt, intens aromat, nefiltrat, disponibil doar în sezon (octombrie-martie).

Mi-a plăcut foarte mult că, pentru a ne exemplifica toate calitățile aromatice și terapeutice ale uleiurilor sale, Cătălin le-a contrapus de fiecare dată unei alte mostre de ulei propriu, pe care a lăsat-o în mod deliberat să ajungă ușor râncedă.

Astfel, am primit o vagă inițiere în tainele undelemnului, iar aceia care vor să meargă și mai departe pe această cale pot avea motive de bucurie, pentru că cei de la Eliada, împreună cu (deocamdată) puținii specialiști și pasionați din domeniu din România, vor să înființeze o asociație a degustătorilor de ulei de măsline, precum și să organizeze cursuri, de educație gustativă, dar și de specialitate.

În încheiere, permiteți-mi să îmi întind la maxim umilele mijloace lirice și să continui sublima creație a lui Giorgios Seferis cu încă o strofă:

Ulei pe degete

a curs în farfurie

codrul de pâine

s-a scăldat,

dar a miruit

și atingerea.

Credit foto: Flori Manda, tovarășă de degustare.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (27)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Dacă numărul din titlu vi se pare remarcabil, o să fiți de-a dreptul impresionați când o să aflați că este doar cel al participărilor mele, căci evenimentul Brânzeturi cum se… cuVin a ajuns la cea de-a 60-a ediție în total.

Slavă lui Daniel Botea, absolvent de master Expertizare Viti-Vinicolă și degustător autorizat de brânzeturi (sper să se oprească aici cu acreditările, că nu o să mai am loc de titulatură), care, cu abnegație și obstinație, ne poartă prin fascinanta lume a vinului românesc, permițându-ne să descoperim licori și oameni de toată isprava.

Pentru această ediție aniversară, Daniel a gândit în termeni de reîntoarcere, și a readus printre bloggerii craioveni o cramă cu care avem relații îndelungate, Vinarte, iar ca reprezentant pe însuși acela care a deschis porțile cunoașterii acum șaizeci de degustări, Iustin Urucu.

De-a lungul timpului, cei care au prezentat podgoriile și vinurile au etalat o gamă pitorească și diversă de caractere, având însă în comun dedicarea față de vin și savorile sale.

Iustin Urucu n-a făcut excepție, dar a adus și un imens nivel de cunoaștere a tot ce înseamnă fabricarea vinului.

V-aș putea enumera realizările sale sub forma unui veritabil laudatio, însă o să fiu mai elocvent, invocând modul cum am exploatat conștiinciozitatea unei colege de degustare.

Amica în cauză și-a luat sârguincios notițe, iar eu i le-am cerut cu cinism, ca să îmi reîmprospătez informațiile despre asocierea vin-brânză preferată.

Mi-a trimis tot ce și-a notat, iar documentul era lung cât Magna Carta desfășurată și citită în piețele publice în Anglia Evului Mediu.

Probabil că notițele colegei nu acopereau decât o parte din tot ce ne-a împărtășit Iustin Urucu, mai ales despre combinația care n-a avut rival în ceea ce mă privește.

Vin Desert MagiQ și Gorgonzola Delaco D’Excepție.

Nu știam întru totul ce înseamnă la dolce vita până să îmi las cavitatea bucală invadată de acest ansamblu de arome de intensitatea unui foc de artificii aniversar.

Vinul desert de față este un exemplu rar de eficiență materială sacrificată pentru arta gustului.

Este realizat din struguri botritizați, adică lăsați în mod deliberat în voia unui mucegai nobil.

Dar acesta este doar începutul unui proces puțin spus laborios.

Mucegaiul cu pricină nu binevoiește în fiecare an să participe la această epopee oenologică, iar când o face, nu catacdisește să lucreze asupra tuturor boabelor de Riesling Italian (dolce vita, după cum vă spuneam) în mod uniform, așa că trebuie culese treptat.

Când știu producătorii când vine sorocul fiecărui bob?

Aici se termină știința și de aici începe arta.

Unde mai pui că pentru presare se folosește un teasc manual, iar procesul de maturare durează cinci ani (da, ați citit bine), în butoaie de salcâm.

Poate din toate aceste motive vinul desert MagiQ mi s-a părut atât de dulce.

Am simțit dăruirea cu care a fost făcut.

Brânza Gorgonzola Delaco D’Excepție, rivala italiană (dolce vita, după cum vă spuneam) a Roquefortului, a fost ca un companion fidel, care temperează orice avânt nesăbuit.

Orice senzație de exces de zahăr era anulată de savoarea acestui tip de brânză, excelenta lor conlucrare venind din faptul că ambele au avut nevoie de mult hulitul mucegai.

Mucegai.

Un cuvânt pe care îl destestăm.

Dar la aceaste degustări am învățat că natura e generoasă, chiar și în cele mai puțin glorioase forme ale ei.

O lecție pentru care sunt recunoscător.

Așa cum le sunt și celor de la 12Doișpe pentru găzduire și celor de la Dolce Vita (e coincidență, nu premeditare) pentru hidratarea nu doar necesară unei degustări, ci de-a dreptul esențială pe caniculă.

Credit foto: Daniel Botea, unicul și irepetabilul inițiator al acestor degustări.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (26)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Farmecul filmului Perfect Days al lui Wim Wenders este că te obișnuiește cu rutina unuia dintre cei mai bonomi oameni care au apărut vreodată pe marele ecran, oferindu-ți în același timp ocazia să savurezi micile variații sau deviații de la structura ei.

Același lucru se poate spune și despre seria întâlnirilor Brânzeturi cum se… cuVin.

Asociem un tip de vin cu un soi de brânză.

Pornim de la vinuri albe (spumante, uneori) și ajungem la vinuri roșii.

Savurăm (mergând spre euforie bahică), ascultăm (în limitele euforiei bahice), discutăm (împinși de aceeași euforie bahică).

Frumusețea acestor degustări este că, deși împărtășesc structura organizatorică, nu sunt niciodată la fel.

Întotdeauna e un gust aparte, întotdeauna apar oameni noi și interesanți, iar uneori cadrul este diferit.

De pildă, de data aceasta am fost găzduiți de Casa Romanescu din Craiova, cu atmosfera ei aristocratică, iar evenimentul a fost asociat celebrării a zece ani de activitate ai Centrului de Limbă și Cultură Poloneză din Cadrul Universității din Craiova.

Salonul cel frumos decorat al acestei case inestimabile de patrimoniu a avut locatari vremelnici cosmopoliți și bine dispuși.

Vinurile au provenit de la Domeniile Vînju Mare, aduse fiind chiar de Ion Gîrniță, un vechi și statornic prieten al degustărilor noastre și protagonistul unuia dintre cele mai spectaculoase momente pe care mi-a fost dat să le încerc în cadru lor.

Ca și atunci, un nume princiar mi-a trezit cel mai mare interes, însă de data aceasta vinul n-a mai fost roșu sângeriu, ci de culoarea ambrei din faimoasa camera pierdută în vâltoarea celui De-al Doilea Război Mondial.

Vinul Principelui este un cupaj de Tămâioasa Românească și Chardonnay și reușește să armonizeze două atitudini oenologice diferite.

Pe de-o parte buchetul de arome al Tămâioasei, specific românesc, exuberant și neastâmpărat, și distincția proprie Chardonnay-ului, strugure din care, să nu uităm, se realizează șampania.

Franța este sora noastră mai mare de gintă latină, iar modul cum Chardonnay-ul sprijină și potențează artificiile senzoriale ale Tămâioasei Românești este ca o expresie bahică a ajutorului dat de reprezentanții Hexagonului în secolului al XIX-lea întru realizarea dezideratelor noastre naționale.

Iar ca o perfectă ilustrare a acestei strânse amiciții, Vinul Principelui a fost asociat cu Aperifrais Ile de France de la Delaco, mici bucățele de brânză proaspătă, asezonate cu diverse arome, cum ar fi ceapa, oregano, busuiocul, usturoiul, piperul sau măslinele verzi.

Deși am beneficiat de hidratarea indispensabilă cu largul concurs al celor de la Dolce Vita, voia bună a evenimentului, deja la cote înalte, a atins zenit spre final, când mi s-au relevat două lucruri.

De ce nu se comercializează alcool în zilele de alegeri.

De ce Cetățeanul turmentat al lui Caragiale e un arhetip nemuritor.

Hai noroc în viață, că din pahare curge din belșug!

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (25)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

De ceva vreme încoace, amicul Daniel Botea, care e trupul și sufletul evenimentului Brânzeturi cum se… cuVin, a ales să organizeze acea degustare care pică în preajma Zilei Basarabiei cu licori viticole din Republica Moldova.

Am avut astfel câteva ocazii de a descoperi ce buni meseriași într-ale vinului sunt vecinii și rudele noastre de peste Prut.

Acum a venit rândul celor de la Purcari să întărească această impresie.

Crama Purcari e un nume deja consacrat în România, iar când zic asta îi am în minte pe numeroși prieteni pe care i-am văzut alegând un produs al acesteia când sunt în restaurant.

Nu e de mirare, pentru că, dincolo de calitatea oenologică, această companie este dezvoltată după toate canoanele unei afaceri moderne, are filiale în mai multe țări, exportă vinuri în toate colțurile lumii, inclusiv în țări musulmane și se extinde neîncetat.

Dată fiind această amploare a portofoliului, am fost condamnați la o degusta doar câteva mostre din oferta lor de vinuri, urmând acel cursus honorom care însoțește îndeobște evenimentele noastre – de la vinuri spumant la cel roșii, cu diverse opriri pe tărâmul celor albe sau rose. Ghid prin toate ne-a fost Rebeca Didu, reprezentant zonal al Cramei Purcari.

Spre mirarea mea, din suita de delicii gustative a serii, cavitatea mea bucală și structura mea corticală au înregistrat cel mai apăsat împerecherea Domeniile Cuza Rose (cupaj Merlot și Saperavi) + British Cheddar Delaco D’Excepție.

Numele gamei de vinuri provine de la satul Alexandru Ioan Cuza din raionul Cahul, unul dintre acele ținuturi sudice și cu o istoria zbuciumată din Republica Moldova.

Să fi contat aceasta și încântarea faptului că numele acestui domnitor e evocat și peste Prut la preferința pe care am avut-o pentru acest vin?

Se prea poate, dar în mod cert au atârnat în balanță și arsenalul său de arome, precum și senzația pe care mi le-au provocat.

Dacă ar fi să îl caracterizez printr-un singur cuvânt, acesta ar fi tăios. Da, știu, epitetul pare a avea conotații negative, dar, de data aceasta, a întruchipat o virtute aparte.

Prin tot spectrul de la culoare la gust, acest rose a acționat cu fermitate, impunându-și personalitatea direct și fără echivoc.

Asta l-a armonizat foarte bine cu brânza britanică Cheddar, al cărei gust jucăuș și textură la rându-i fermă, dar nu intransigentă, a potențat aerul impunător al vinului.

O surpriză a serii a fost că hidratarea, indispensabilă unei degustări reușite și fără urmări, a fost asigurată prin bunăvoința colegei noastre Diana, care ne-a pus la dispoziție un stoc considerabil al unei mărci locale, Dolce Vita.

Despre caracteristicile acestui sortiment de apă ni s-au spus următoarele:

Provine dintr-un izvor local și are un pH de 7.5, fiind produsă după ultima tehnologie de filtrare și tratare. În producție se folosește tratamentul cu OZON, care este un tratament natural de sterilizare și curățare a apei. Totodată purificarea apei se face cu o bariera de filtre în cascada de pana la 0,1 microni, ceea ce face ca apa să fie microbiologic pură, iar din ea să fie eliminați nitrații, nitriții sau metale grele.

A pornit ca o afacere de familie în anul 2008, fabrica având sediul în Ișalnița.

Și uite-așa am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa despre cum, în deja tradiționalul spațiu de la C House Milano Craiova, am mai făcut un mic pas spre a fi din nou împreună cu aceia de care istoria ne-a depărtat vremelnic.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (24)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

2024 și-a intrat de mult în drepturi, așa că merita să bifăm încă o ediție de Brânzeturi cum se… cuVin.

Ceea ce am și făcut, beneficiind din nou de găzduirea celor de la C House Milano Craiova, cu brânzeturi de la Delaco și vinuri de la Dradara, încă o cramă din alte ținuturi decât cele oltenești, atrasă în urbea noastră de acest minunat proiect.

Această nouă aventură oenologică vine din satul Mocrea, care aparține de orașul Ineu, județul Arad, și este încă un exemplu de ambiție combinată cu pasiune.

Deși nu beneficiază de suprafață cultivată foarte mare, am aflat de la emisarul lor entuziast, Daniel Popescu, că nu fac rabat de la calitate și nu îmbuteliază decât vinul care corespunde standardelor înalte pe care ei înșiși și le-au stabilit.

Din portofoliul de împerecheri vin-brânză pe care le-am savurat în acea seară, una anume mi-a câștigat simțurile și simpatia iremediabil.

Mustoasa de Măderat 2022 și Havarti Castello.

Mustoasă de Măderat.

Vă las puțin să contemplați pitorescul și ineditul denumirii.

Îmi veți împărtăși atracția pentru acest vin când veți afla că nu se găsește decât în acea zonă, în împrejurimile localitățile eponime.

Iar cei de la Dradara au reușit să îl cultive pe o costișă care, odinioară, făcea parte dintr-un masiv vulcanic.

Iar de aici, imaginația mi s-a împletit cu senzațiile pure.

Nu doar că onctuozitatea pronunțată și plăcută a vinului s-a asociat impecabil cu aromele brânzei maturate, dar chiar procesele îndelungate prin care am ajuns la cele două delicii gustative par a fi fost în consonanță.

Eonii pe care terroirul acela de tuf vulcanic i-a străbătut până la ajunge să găzduiască vița de la podgoria Miniș Măderat se pot echivala cu efortul celor care, începând din 1852 în Danemarca, transformă laptele de vacă în brânza Havarti, pe care, gustându-o, n-ai bănui-o surata la origini cu Mozzarella.

Mustoasa de Măderat și Havarti au interacționat ca doi prieteni vechi.

Așa cum am interacționat eu însumi cu vechii prieteni pe care i-am regăsit la acest eveniment.

Top 10 opere de artă de la Wine Tonic

By Iulian in Intre gustativ si conceptual, Sa privim pictura! 0 Comment

Chiar când scriu aceste rânduri are loc la Craiova, la Ramada Plaza, Festivalul de Vinuri Wine Tonic.

Dincolo de nenumăratele experiențe gustative (să nu cumva să ratați standul celor de la Eliada), o plăcere anume pentru mine a fost să admir etichetele sticlelor de vin.

Mai greu a fost să aleg zece dintre ele și inuman de dificil a fost să le ierarhizez.

Dar am scos-o la capăt, iar mai jos aveți Top 10 opere de artă de la Wine Tonic.

***

10. Crama Catleya, pentru marea de cuvinte care ilustrează numele vinului, o metaforă care mă trimite cu gândul către foșnetul de arbori sau talazurile mării sau o mulțime neliniștită.

***

9. Crama Roy & Dîmboviceanu, pentru că au înțeles că farmecul unei opere de artă nu înseamnă întotdeauna să o arăți ca întreg, ci doar ca o parte.

***

8. Crama 1000 de chipuri, pentru că au ales un fragment dintr-o pictură de-a pururi fascinantă – Omul cu turban roșu de Jan Van Eyck.

***

7. Crama Domeniile Franco-Române, pentru cum te împietrește cu privirea o Medusa excelent redată în perspectivă.

***

6. Crama Oprișor, pentru perspectiva naivă, dar eficace, precum și pentru farmecul motivelor populare utilizate.

***

5. Crama Purcari, pentru superba juxtapunere vizuală, care îmi aduce aminte de una dintre cele mai frumoase melodii pe care le-am ascultat vreodată la un concurs Eurovision – Silent Storm.

***

4. Crama Basilescu, pentru un lăutar cu țambal de gât și înaripat ca un înger. Cum să reziști la așa ceva?

***

3. Crama Vinaltus, pentru mai multe motive: eterica strălucire pe un cer de noapte liniștită a lunii din nume; enigmatica prezență a furnicilor; cuvântul ”picote” care în franceză înseamnă ”furnicături”, atât de potrivit pentru senzațiile pe care ți-o trezește un vin de calitate.

***

2. Distribuitorul Wine Point, pentru acest vin străin, a cărui etichetă este în întregul ei o veritabilă poveste, pe care am înțeles-o ca pe un fel de Cei Patru Cavaleri ai Apocalipsei Vinului, realizată în stil de gravură de Albrecht Durer.

***

1. Crama Dradara, pentru acest omagiu inegalabil adus capacității minții omenești de a transforma haosul lumii în cuvinte, în povești, în sens și speranță.

A venit testul pentru gurmandul connaisseur – Wine Tonic

By Iulian in Intre gustativ si conceptual, Publicitate 0 Comment

Am deja vreo câțiva ani și vreo treizeci de degustări de când sorbirea cu măsură și plăcere a vinului a intrat în viața mea.

Fiecare eveniment a fost diferit, a fost o lecție despre natura senzorialității și despre convivialitatea specială pe care vinul o catalizează.

Acum a venit moment unui test de mare anvergură – Wine Tonic.

Wine Tonic este cel mai mare festival de vin din Oltenia. Se va desfășura in weekendul 4-5 noiembrie 2023 la Ramada Plaza Craiova.

Ca orice festival, vine cu o listă de participanți, iar aceasta este cuprinzătoare, după cum puteți vedea.

100 Chipuri

Alexandrion

Averești

Avincis

Banul Craiovei

Basilescu

Borbone

Budureasca

Casa de Vinuri Cotnari

Catleya

Cepari

Chateau Cristi

Corcova

Cricova

Darabont

Domeniile Franco-Române

Domeniul Bogdan

Domeniul Drăgași

Dradara

Eliada

Gedis

Gramofon

Jidvei

Liliac

Măgura Zamfirei

Oprișor

Panciu

Peter John

Prodal 94

Purcari

ReWine

RGP

Sarica Niculițel

Strunga

Tepaso

Vinaltus

Vinarte

Vînju Mare

Vitis Metamorfosis

Vlădoi

Wine Point

O parte din nume îmi sunt familiare și vreau să le reîntâlnesc, altele sunt pitorești și vreau să le cunosc.

Greu, maică, greu.

Mai ales că festivalul Wine Tonic se va desfășura pe durata (din păcate) a doar două zile, după cum urmează:

Sâmbătă, 4 noiembrie, între 12:00 și 20:00.

Duminică, 5 noiembrie, între 10:00 și 17:00.

La o așa bogăție bahică, e nevoie de ceva organizare.

Din experiența degustărilor anterioare, știu că echipa vinurilor are următoarea ordine a numerelor de pe tricou: alb – roze – roșu.

Ca urmare, voi aloca o zi vinurilor albe, iar alta vinurilor roșii.

Nu mă întrebați ce fac cu roze-urile, e o dilemă la care n-am găsit încă răspuns.

Dar nu le voi ocoli, asta e sigur.

Un alt aspect vital la o degustare este hidratarea corespunzătoare, astfel încât caut o cisternă portabilă, să am apă la mine în mod corespunzător.

Un bilet pentru Ro Wine costă 35 de lei pentru o zi și 60 de lei pentru ambele zile. Dacă procedez ca Hagi Tudose, și gust câte un pic de la unul, de la altul, ies cu o experiență gustativă în care raportul cost-beneficiu ar fi foarte pe placul personajului lui Delavrancea.

Biletele se pot achiziționa la intrarea evenimentului sau de pe www.bilet.ro.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (23)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Am călătorit mult pe meridianele vinurilor oltenești, atât de mult, încât pelerinaju-mi mă aduce deja des în compania unor licori pe care le-am mai întâlnit cândva.

De data asta le-am întâlnit chiar pe cele din gama Pelerin a Domeniului Drăgași din jutețul Vâlcea, pe care am avut ocazia să le degust acum ceva ani.

Aventura acelei crame era atunci la început.

Acum le-am regăsit creațiile oenologice mai îndrăznețe, mai pitorești, mai inovative. Un exemplu peremptoriu este faptul că nu s-au dat în lături de a realizat un vin Rose din struguri albi, contrazicând practica obișnuită de utilizare a strugurilor roșii.

Am aflat, pentru prima dată în viața mea despre tehnica de vinificație Ramato, prin care mustul rămâne în contact cu pielițele mai mult timp în perioada fermentării.

Toate acestea ne-au fost prezentate de Alina Bușu, reprezentanta Domeniului Drăgași, în ale cărei energie și pasiune am descoperit încă o dată acest spirit animat al cramelor private din România care sfidează terroir-ul economic, legislativ și politic neprielnic din țărișoara noastră și care își fac treaba admirabil de bine.

Și așa cum conchideam alături de comesenii mei, gustul unui vin are ceva senzorial, dar și cultural, iar asta mi s-a relevat cu foarte multă pregnanță în asocierea culinară cea mai spectaculoasă a serii – Arhon Cabernet Franc 2017 și Grana Padano Delaco D’Exceptie.

O combinație care m-a transportat înapoi în timp în două feluri.

Unul a fost stârnit de numele vinului, ”Arhon”. Alina Bușu ne-a explicat că intenția a fost de a face trimitere la rangul boieresc din vechime, știut fiind că pântecoșii potentați de pe meleagurile noastre se dădeau în vânt după vinurile roșii, așa cum minunat ne povestește Sadoveanu.

Imaginația mea a fost, însă, împinsă și mai departe, către arhonții din Atena antică, magistrații care împărțeau dreptatea.

Și tot dreptate îi dau și eu unui contemporan al acestor arhonți, lui Epicur, care spunea:

N-ai nevoie de multe să fii fericit.

Un pic de brânză, un pic de vin și prietenii alături.

Exact ce s-a întâmplat la această ediție de Brânzeturi cum se… cuVin, organizată de Asociația Bloggerilor Olteni și de la DictionarCulinar.ro și găzduită de C House Milano Craiova.

Dar împerecherea Arhon Cabernet Franc 2017 și Grana Padano Delaco D’Exceptie mi-a facilitat o călătorie retrospectivă și pe coordonate pur senzoriale.

La chiar prima dintre aceste degustări, care au ajuns deja la un număr îmbucurător de mare, combinația brânză-vin care mi-a câștigat papilele gustative era una formată tot dintr-un vin roșu și Grana Padano.

E ceva aparte în modul cum vinul cel purpuriu se strecoară între bucățelele sfărmate ale brânzei.

E ceva anume în subtila lor interacțiune.

E ceva special în alchimia unică pe care o degajă.

Am trăit în prezent, dar și în trecut.

Și mi-am adus aminte de nemuritoarele vorbe ale lui Omar Khayyam:

Bea vin: timpul te paște, viclean,

Zadarnic fugi, te-ajunge din urmă

Și-o zi ca asta să regăsești

Nu mai putea-vei mâine.

Imaginile au fost suprinse de degustătorul-șef Daniel Botea.