Când spun a umbla prin lume, mă refer chiar și la mersul la cumpărături, care, în perioada asta, e o aventură în sine.
În orice situație, mai de loisir, mai de muncă, îmi ies în cale lucruri care mă amuză sau îmi stârnesc imaginația. Iată câteva dintre ele:
Un loc care a fost un veritabil colac de salvare în a mă ajuta să practic o artă greu lovită de pandemie mi-a prilejuit și contemplarea orizontului și a nesfârșitelor povești pe care le spune:
Încă o uită de motive de a zâmbi pe care mi le-a pricinuit o călătorie minunată.
Niciodată nu sunt destule motive de a zâmbi, așa că iată alte câteva:
Scotocind vizual printre imaginile surprinse în ultima deplasare în afara țării, am regăsit multe motive de a zâmbi, pe care vi le voi prezenta eșalonat, pentru că avem nevoie de ele în situația asta epidemiologico-psihologică.
Dincolo de controversă, metafora celor la Taxi e interesantă și se aplică foarte frumos caselor de patrimoniu din cadrul muzeului arhitecturii populare de la Curtișoara, unde, cu un pic de atenție, poți găsi mostre al metamorfozei de la meșteșug la artă:
Zâmbim în fața frumuseții.
Zâmbim și în fața tristeții.
Zâmbim chiar și în fața inexplicabilului.
Cum spuneam, important este că zâmbim.
Unde e natură, e și artă.
A descoperi o clădire frumoasă și în ruine în mijlocul pădurii e un amalgam de senzații asemănătoare cu ale călătorilor care au dat prima dată peste Tikal sau Angkor Wat:
Inițial, voiam să fotografiez pe unul dintre acești arbori maiestuoși, pentru că mă trimiteau și ei cu gândul (ca și alți frați din alte locuri și alte specii) la Yggdrasil. Dar, pentru că toți erau frumoși și amețitori de înalți, le-am acordat o expoziție digitală numai a lor.
