De prin lume adunate

Când spun a umbla prin lume, mă refer chiar și la mersul la cumpărături, care, în perioada asta, e o aventură în sine.

În orice situație, mai de loisir, mai de muncă, îmi ies în cale lucruri care mă amuză sau îmi stârnesc imaginația. Iată câteva dintre ele:

Banchet electoral
Mai lipsește vulpea
Myst: End of Ages
The Day of the Tiny Triffids
Un mod glorios de a-ți proclama șefia
Cavoul consumismului
S-a deschis un Profi și pe Stația Orbitală Internațională
Omul împotriva sistemului

De la înălțime

Un loc care a fost un veritabil colac de salvare în a mă ajuta să practic o artă greu lovită de pandemie mi-a prilejuit și contemplarea orizontului și a nesfârșitelor povești pe care le spune:

Apus fovist
Parcele abia așteaptă
Ahura Mazda mai are puțin și pierde
Un mic centru de greutate
Astru încolțit
Jos potop, sus mântuire

Decrepitudinea ca artă (4)

A descoperi o clădire frumoasă și în ruine în mijlocul pădurii e un amalgam de senzații asemănătoare cu ale călătorilor care au dat prima dată peste Tikal sau Angkor Wat:

Pavilionul plăcerilor
Hipocampul este debusolat
Izvor de înțelepciune
Cuibușor de nebunii
Capcana pentru hoți
Bortă
Pe aici nu se trece
Yin și Yang
Risipă de povești
Asalt

The Pillars of Earth

Inițial, voiam să fotografiez pe unul dintre acești arbori maiestuoși, pentru că mă trimiteau și ei cu gândul (ca și alți frați din alte locuri și alte specii) la Yggdrasil. Dar, pentru că toți erau frumoși și amețitori de înalți, le-am acordat o expoziție digitală numai a lor.