Pariori au fost, pariori sunt încă

Nu știu cum e pe la voi prin urbe, dar pe aici se găsesc localuri de pariuri cu duiumul.

Unii ar spune că e un flagel, dar onestitatea istorică mă obligă să menționez că jocurile de noroc s-au născut cam o dată cu civilizația.

Vă prezentam acum ceva timp Jocul regal din Ur, vechi de aproape 5000 de ani.

Un amănunt semnificativ al poveștii sale, pe care ne-o spune foarte simpatic Irving Finkel, este că acea tăbliță de lut esențială pentru descifrarea regulilor conține și descrieri ale unor metode savante de a paria.

Nu e o întâmplare că acea civilizație căreia îi datorăm multe, cea romană, era caracterizată și de un apetit insațiabil pentru jocurilor de noroc.

Pe site-ul ancientgames.org găsiți câteva exemple, bine documentate.

Din această tradiție a patimii pentru risc vine și Sponsio, un joc modern, cu o structură care putea foarte bine să fie abstractă, dar care reușește să evoce antichitatea într-un mod subtil.

Luptele de gladiatori, echivalentul mai sângeros al tuturor sporturilor care fac obiectul unor mize babane în prezent, sunt pretextul unui mecanism ludic foarte complex și captivant.

Dintru început vă spun – Sponsio este un joc greu de învățat.

Să parcurgi regulamentul scris cu care vine jocul nu este suficient pentru a-i înțelege desfășurarea da capo al fine. Din fericire, există suficiente materiale video, dintre care recomand două, unul în limba română, altul în engleză.

Însă, după ce pătrunzi sensul regulilor și, mai ales, modul cum acestea fuzionează, Sponsio devine afurisit de atrăgător.

Nu doar că solicită atenția distributivă, memoria și calculul probabilistic, dar te obligă să fii un pic malițios.

În zilele noastre, e la mare preț, și pe bună dreptate, conceptul de strategie win-win.

Ei bine, în Sponsio e mai indicat să câștigi cât mai mult tu și cât mai puțin adversarul.

Aici intervine frumusețea jocului:

Cum te asiguri că îți ies pariurile, iar adversarului nu?

Simplu, îl sabotezi.

Da, dar făcând asta, e nevoie să ai grijă să nu te sabotezi pe tine însuți.

Un fir la fel de subțire precum cele pe care mergea Charles Blondin și, fiind un începător într-ale acestui joc, n-aș ști să vă spun vreo tactică universal-aplicabilă pentru a nu cădea de pe el.

De fapt, nici dacă aș ști-o, nu cred că v-aș spune-o.

Un jucător trebuie să aibă niște ași în mânecă, nu?

Cu un design elegant și chiar corect politic (avem și femei-gladiator, într-o pondere superioară celei din istorie), Sponsio nu mi-a stimulat doar latura de parior, ci și pe aceea de slujbaș al muzei Clio.

O plăcere suplimentară a fost să integrez jocul în ansamblul lecturilor despre Roma Antică.

Pentru o viziune de atunci, merge de minune un Titus Livius și a sa monumentală Ab Urbe condita.

Pentru o viziune de acum, documentată, lucidă și delicios de sarcastică, o avem pe Mary Beard și la fel de monumentala SPQR.

Facem prinsoare că o să simțiți imboldul să citiți ceva după ce jucați Sponsio?

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru niște pariuri de pe urma cărora n-am pierdut bani, ci am câștigat un pic de inteligență și multă plăcere.

Joaca începe la Sumer

În cartea foarte documentată și captivantă din prim-planul imaginii de mai sus, S.N. Kramer susține că multe dintre practicile prezentului civilizat, inclusiv pusul de pile pentru elevii mai leneși, s-au născut în Mesopotamia antică.

Ar putea exista, bineînțeles, păreri care să proclame parteneriatul cel puțin egal al Egiptului, însă există măcar un domeniu în care Sumerul are întâietate – jocurile de masă.

Cel mai vechi astfel de joc a fost descoperit într-unul dintre mormintele mai-marilor orașului Ur, motiv pentru care a fost denumit Jocul regal din Ur.

Când Leonard Woolley l-a readus la lumină după 4500 de ani (da, ați citit bine), regulile erau practic necunoscute și au fost subiect de speculații timp de decenii.

Asta până de curând când, în tezaurul de tăblițe de lut de la British Museum, Irving Finkel, un cercetător cu înfățișarea și strălucirea intelectuală a unui Dumbledore, a dat peste una care conținea un set de reguli.

Mare a fost surpriza și plăcerea tuturor de a constata că se potriveau perfect acelui frumos și misterios artefact dezgropat la Ur!

Povestea și regulile Jocului regal din Ur sunt subiectul unei partide demonstrative dintre Irving Finkel și un tânăr vlogger, pe care o puteți urmări pe Youtube aici. E o experiență savuroasă și educativă.

Înainte de a trece la impresiile-mi nemijlocite, mai fac o paranteză pe care mintea mea de adept al muzei Clio a elaborat-o chiar în aceste momente.

Ca și în alte privințe, și în cea a jocurilor există o rivalitate între Egipt și Mesopotamia.

Egiptenii avea propriul joc, numit Senet, însă, pentru că era puternic îmbibat cu valențe religioase, a rămas limitat ca uz și nu a depășit fruntariile civilizației Nilului, exact cum hieroglifele n-au devenit alfabetul Orientului Apropiat și Mijlociu din Antichitate, bătute zdravăn la capitolul practic de cuneiforme.

Jocul regal din Ur deschide o poartă prin care poți călători în timp. Așa se exprimă Irving Finkel și îl susțin întru totul.

Este exact senzația pe care am trăit-o la prima partidă.

Jocul regal din Ur este o combinație de table (al cărei strămoș este întrucâtva) și Nu te supăra, frate!, însă, deși mecanismul de desfășurare este simplu, este atât de antrenant, încât înțelegi de ce s-a răspândit în bazinul mediteraneean și chiar până în India și de ce a fost ocupație de timp liber preferată până în perioada romanilor.

Utilizând un soi de zaruri mai simple, este dominat de hazard, însă modul cum îl exploatezi îți pune mintea și nervii la grea încercare.

Uitați-vă, de pildă, la imaginea de mai jos.

Cele două perechi de piese din planul mai îndepărtat stau în zone sigure. Cine face primul o mutare se expune.

Dar nu poți stă în găoace la nesfârșit, nu?

Jocul regal din Ur te pune în fața foarte omeneștii dileme de a alege când să rămâi în spate și când să gonești mâncând pământul.

Iar deznodământul nu e niciodată pe măsura succesului inițial. Poți suferi tantalic cu o ultimă piesă pe buza refugiului, precum cele din planul apropiat al imaginii, și să vezi cu jale cum norocul nu te ajută defel.

A experimenta neputința este o lecție în sine.

Jocurile de societate sunt una dintre marile mele pasiuni, pe care voi continua să o gust și 2021.

Iar așa cum în Parlament orice nouă sesiune este prezidată de decanul de vârstă al aleșilor poporului, și sesiunea mea ludică din noul an va fi deschisă negreșit de Jocul regal din Ur.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o plăcere intelectuală care m-a mai și transportat înapoi în timp!

Masă pentru noi

Se spune că recunoștința și generozitatea sunt printre cele mai sănătoase obiceiuri.

Și, ca niciodată în trecutul apropiat, am avut nevoie ca mulți, cât mai mulți dintre noi să le manifeste.

În aceste condiții de pandemie, văzând cum cei de la Betano au înțeles fie călăuziți de ele, îmi cimentez impresia că societatea românească dobândește acea maturitate la care râvnim de atât timp.

Pe lângă o donație de 100 000 de euro către Crucea Roșie, pentru achiziționarea de echipamente urgente și necesare pentru spitalele din România, Betano a intuit că există unele domenii de activitate greu lovite de perturbarea ritmului normal al vieții.

Așa s-a născut inițiativa Masă pentru Doi, prin care Betano, cu largul concurs al Asociației CSR Nest, aduce împreună două categorii profesional-economice greu încercate: personalul medical și sectorul HoReCa.

Timp de 30 zile, aceia care trudesc în spitale, înfruntând virusul și epuizarea, vor avea parte de meniuri calde, variate și gratuite, furnizate de 15 restaurante și afaceri mici locale care întrunesc toate avizele și certificările necesare.

Cele 5 spitale care vor beneficia de câte 100 de meniuri zilnice sunt: Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan” București; Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” București; Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova; Spitalul Județean Cluj; Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” Timișoara.

În total, 15 000 de porții de mâncare gratuite. După ce, atâtea luni de stat cu ochii pe mii de cazuri zilnice, parcă un număr ca ăsta sună și mai bine.

Mai multe detalii despre acest proiect dătător de speranța puteți găsi aici.

O singură mențiune mai am de făcut.

Ar trebuie să se numească Masă pentru noi.

Pentru că noi toți avem de câștigat.

Craiova văzută de pe biclă

Nici acum nu am uitat (și nu voi ierta niciodată!) că au fost tăiați copăceii pe care îi plantasem cu sudoarea frunții și a minții în cadrul unui proiect ecologic pe care l-am coordonat ca să se mai facă niște locuri de parcare.

În același, remarc abundența de biciclete și trotinete care brăzdează aleile și străzile orașului, așa că nu exclud posibilitatea ca această generație, după care părinții aleargă neostoit, să aibă o cu totul altă mentalitate.

Întru încurajarea acesteia vine o dublă inițiativă civică locală, care susțin implicarea locuitorilor orașului în procesul planificării urbane.

Parte a Săptămânii Europene a Mobilității, Craiova STEP U.P. , în colaborare cu Getrix Comunitate, Primăria Municipiului Craiova, Barcicleta și Go Romania, organizează în Craiova, pe 19 septembrie 2020, un tur ghidat cu bicicleta pe un traseu care pune în valoare patrimoniul arhitectural și urbanistic local, iar pe data de 20 septembrie 2020, un dialog cu locuitorii orașului pe tema mobilității urbane și a urbanismului participativ.

Mai multe detalii puteți găsi pe pagina de Facebook a evenimentului.

E deja 19 septembrie, iar prima acțiune va avea loc la ora 17:00, așa că zic să ridicați privirea din telefon sau laptop, să vă echipați și să vă înscrieți fără zăbavă.

Jazz printre ramuri

Septembrie este lună de toamnă, dar are încă îngăduință cu evenimentele în aer liber, iar cei de la Filarmonica ”Oltenia” vor profita de asta, întru beneficiul melomanilor, organizând a patra ediție a Craiova Jazz Festival (10 – 13 septembrie 2020) la Teatrul de Vară din Parcul ”Nicolae Romanescu”, mândria verde a urbei.

Da, știu, jazz-ul este prin excelență muzica spațiilor închise, încețoșate și luminate difuz, însă am încredere că acustica acestui loc, atât de generoasă cu muzica clasică sau folk, nu va face excepție acum.

Ca să ne convingem, avem la dispoziție următoarele concerte:

Joi, 10 septembrie 2020, ora 19:00 – The Groovy Bastards;

Vineri, 11 septembrie 2020, ora 19:00 – Irina Sârbu Band;

Sâmbăta, 12 septembrie 2020, ora 19.00 – Blue Noise;

Duminică, 13 septembrie, ora 19:00 – Andrei Tudor Band (Invitat special: Ana Maria Roșu).

Intrarea este gratuită, în limita locurilor disponibile.

Invitațiile se pot obține de la agenția de la bilete a Filarmonicii ”Oltenia” din Craiova, de luni până vineri, între orele 08:00 și 16:00 sau în ziua concertului la care vreți să participați (la mine vor fi mai multe), între orele 18:00 și 19:00, la Teatrul de Vară din Parcul ”Nicolae Romanescu”.

În final, vă las cu un citat din extensia Alien Crossfire a extraordinarului joc Alpha Centauri, pentru că mi se pare că redă esența jazz-ului într-un mod inedit:

What’s more important, the data or the jazz? Sure, sure, ”Information should be free” and all that – but anyone can set information free. The jazz is in how you do it, what you do it to, and in almost getting caught without getting caught. The data is 1’s and 0’s. Life is the jazz.

(Datatech Sinder Roze, Infobop)

Nisipuri mișcătoare pentru papile gustătoare

De fiecare dată când am dat peste ele (din fericire, doar în cinematografie), nisipurile mișcătoare au prilejuit scene sinistre sau cu suspans insuportabil.

Însă senzația pe care (probabil) o oferă este cea mai adecvată pentru a descrie ce am simțit când am consumat (era să spun gustat, dar era un eufemism nesincer) delicatețurile de la Sunday Bites.

Misiunea pe care și-au asumat-o (și pe care mă bucur să o văd îmbrățișată de din ce în ce mai mulți mici și agili întreprinzători locali) este să ofere produse de-ale gurii fără conservanți și alte chimicale dubioase.

În cazul lor este vorba în principal despre a prepara unt de arahide fără sare, fără uleiuri adăugate și fără grăsimi hidrogenate.

Din punct de vedere nutritiv, acest tip de produs este o sursă bogată de proteine, grăsimi sănătoase, vitamine, minerale, antioxidanți și fibre, dar mărturisesc că mie nu la asta mi-a stat mintea îl timp ce savuram untul de arahide și pe frățâne-su, untul de migdale și curmale.

La sugestia amicului Daniel Botea le-am combinat cu măsline, le-am întins pe pâine prăjită, pe biscuiți dulcegi, pe felii subțiri de cașcaval și pe orice altceva mi s-a năzărit în diverse accese de inventivitate culinară.

Însă senzația despre care vorbeam și pe care o asemuiam cu nisipurile mișcătoare a fost simpla cufundare a linguriței în borcan și introducerea ei în cavitatea bucală.

Atunci am înțeles cu adevărat ce înseamnă a molfăi de plăcere.

Așa cum știți, pe măsură ce te zbați în nisipurile mișcătoare, te afunzi și mai mult.

Așa se întâmpla cu lingurița și cu nivelul de unt din borcan, care a scăzut cu o tristă repeziciune.

Dar nu e o problemă, am un frigider încăpător, unde încap multe viitoare borcane de la Sunday Bites.

Un efort mic pentru om, un beneficiu uriaș pentru omenire

De când am început pandemia, am fost mai reticent în a ridica de pe jos deșeuri de plastic sau hârtie generate de nesimțirea incomensurabilă a unor semeni și de a le pune unde le e locul, în recipientele de colectare selectivă.

Asta până la un moment dat, când am dat peste un grup de sticle de plastic lăsate într-o zonă verde într-un mod atât de ostentativ, încât reieșea fără putință de tăgadă că autorilor le făcuse plăcere acest act sfidător.

Mi-a fost peste putință să rabd, le-am ridicat, le-am reciclat și apoi am consumat jumătate de tub de dezinfectant.

Confruntați cu spectrul perpetuării unei asemenea atitudini, o inițiativă precum Azi pentru mâine e mai binevenită ca un strop de apă într-un deșert dogoritor.

Proiectul face parte dintr-o inițiativă mai amplă, dezvoltată și implementată de Asociația CSR Nest și Fundația Coca-Cola, prin The New World Program, în parteneriat cu Global Water Challenge.

Organizatorii și-au stabilit obiective ambițioase, dar neîndoios benefice: să ajungă la minim 25 000 de persoane din cele șapte județe din sudul României și Municipiul București, care vor primi explicații despre colectarea selectivă, pentru a se simți îndemnați să o pună în practică; să organizeze 24 de întâlniri și dezbateri cu factori implicați în acest proces (autorități locale, organizații cu acest profil); să dezvolte un set personalizat de instrumente care să sprijine atât persoanele fizice, cât și comunitățile locale în înțelegerea și și practicarea reciclării și colectării selective a deșeurilor.

Dintre rezultatele pe care le vizează, mi-a plăcut un detaliu: că în acea rețea de entități implicate în elaborarea unui sistem de colectare selectivă adaptat nevoilor comunității se vor regăsi și cetățeni, nu doar organizații cu persoană juridică sau companii de tot felul.

Până la urmă, celula de bază a societății este omul, iar transformarea de acolo începe.

Cu excepția celei cu sticlele lăsate de izbeliște, imaginile sunt preluate de la amicul Daniel Botea.

Să ne destindem vigilent

Chiar înainte de a scrie aceste rânduri, am discutat cu o persoană implicată în organizarea unui eveniment de tip maraton.

Era muncită de o mare dilemă:

De făcut, îl facem sigur, dar ne chinuim să găsim soluții pentru ca totul să se producă în condiții de siguranță, vechi și noi.

Imediat după aceea mi-a parvenit știrea de mai jos, care m-a umplut de bucurie:

Artiștii Filarmonicii ”Oltenia” Craiova au reluat repetițiile, pregătind pentru publicul nerăbdător să îi asculte, două concerte simfonice și un recital. Evenimentele vor avea loc în aer liber, la Teatrul de Vară din Parcul ”Nicolae Romanescu”, respectând recomandările medicale. Astfel, toată lumea se va bucura în siguranță de momentele muzicale animate de emoția revederii.

Chiar dacă activitatea din sala de concerte a fost întreruptă, muzica nu a putut fi oprită. Separați, artiștii și melomanii au fost totuși împreună, în mediul online, Filarmonica ”Oltenia” Craiova înregistrând peste 250 mii de vizualizări pe pagina de Facebook (cu 10.000 de urmăritori) și peste 3000 de vizualizări pe contul de Instagram (cu 1340 de urmăritori). ”Minutul de muzică”, ”Stagiunea online de vineri” și ”Muzica de la ora 5” au făcut mai ușoară această perioadă dificilă pentru cei de acasă, aducând liniște interioară, speranță și optimism.

Mesajele transmise de public pe rețelele de socializare au fost despre muzica trăită ca răsfățul de vineri seara, normalitatea unei zile sau rutina pentru suflet. Este foarte important să știi că, orice s-ar întâmpla, un artist nu se va opri din ceea ce știe să facă, va transforma sufrageria, balconul sau spațiul virtual într-o scenă, atât timp cât cineva ascultă, atât timp cât oamenilor le este dor de frumos și vor dori să revină la normal.

Program concerte iunie 2020
Teatrul de Vară – Parcul ”Nicolae Romanescu”
Vineri, 12 iunie 2020, Ora 19:00

Concert simfonic – Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia”
Conducerea muzicală: Gabriel Niță

În program: Pagini muzicale de mare popularitate
Intrarea se face pe bază de invitație.

Vineri, 19 iunie 2020, Ora 19:00
Duo Classic – Octavian Gorun (vioară) și Corina Stănescu (pian)
În program: Periplu muzical „De la clasic la contemporan”
Intrarea se face pe bază de invitație
.

Vineri, 26 iunie 2020, Ora 19:00
Concert simfonic
Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia”
Conducerea muzicală: Octavian Gorun
În program: Bijuterii muzicale
Intrarea se face pe bază de invitație
.

Important! Invitațiile se procură de la agenția de bilete a Filarmonicii ”Oltenia” Craiova, Calea Unirii Nr. 16, de luni până joi, între orele 8:30 și 14:30, iar vineri, în ziua concertului, începând cu ora 13:00, de la Teatrul de Vară din Parcul ”Nicolae Romanescu”.

Așadar prietenii de la Filarmonica din Craiova au găsit soluția pe care atâția o caută.

Îndrăznesc să sper că este doar începutul Marii Dezmorțiri.

Ce faci, dulceață?

Nevoia de dulce a creierului uman e veche de când s-a produs revoluția cognitivă, ba îndrăznesc să afirm că o precede.

Însă acum, când viața ne e dată peste cap și timpul s-a oprit în loc, neștiind încotro s-o ia, parcă nevoia asta se prezintă mai presantă ca oricând.

Vreun panaceu nu știu, dar Dulcețurile Veronicăi pot fi o varianta de luat în seamă, mai ales că, pe lângă aromele care m-au făcut să ridic o sprânceană a surprindere, sunt făcute artizanal și natural.

Deși, din motive epidemiologice, nu e recomandat să ne îmbulzim, nu rareori în perioada asta, în piețe, o să vedeți grupuri cumulând un număr de persoane peste limita legală examinând noua recoltă de căpșuni, pentru că e sezonul când mulți gospodari și gospodine prepară dulceață de căpșuni.

Ale Veronicăi vin în două compoziții care aduc a alchimie medievală.

Una este dulceața cu căpșuni cu busuioc și fără zahăr, a aromă care îmi pare menită a aduce un dram de purificare în sufletul și papilele gustative ale cetățeanului, în vederea consumării celei de-a doua, puțin spus spectaculoasă în configurația ingredientelor.

Dulceața de căpșuni cu Pinot Noir!

Una dintre marile dileme ale oricărui sibarit își vede astfel dezlegarea: numai e nevoie de libații diferite către două zeități diferite, acum le poți slăvi la pachet prin această dulceață din cămară, care mai conține și scorțișoară, anason, cardamon și anason, de parcă Veronica ar vrea să ne trimită pe urmele marilor exploratori, care au înfruntat furtuni și felurite pericole pentru a le procura.

A călători nu prea mai e la îndemână acum, dar iată câte aventuri pe tărâmul gustului ni se deschid deodată!

Să avem grijă de mama noastră (2)

În toiul isteriei cauzate de Coronavirus o știre micuță, dar semnificativă ar putea trece neobservată: 1,800 de locuitori din județul Dolj au acum acces la apă potabilă provenită din surse sigure prin proiectul H2O (Water).

Acesta este proiectul despre care vă vorbeam acum ceva timp, iar, în timp ce unii se lasă pradă individualismului feroce și golesc magazinele, alții gândesc și muncesc în folosul altora.

Iată câteva detalii despre frumoasa urmare a acestei și mai frumoase inițiative:

Asociația CSR Nest a anunțat recent finalizarea proiectului H2O (Water) – Helping To Obtain Water. Proiectul a fost finanțat de Fundația Coca-Cola, prin The New World Program, în parteneriat cu Global Water Challenge (GWC). Având ca obiectiv creșterea accesului la apă potabilă provenită din surse sigure pentru locuitorii din Comuna Mischii, proiectul a constat în săparea a patru fântâni de mare adâncime în comuna Mischii. Ca o continuare a proiectului, Primăria Comunei Mischii a investit aditional în construirea unei mini-rețele de furnizare a apei, cu o lungime de 5 kilometri, cu scopul de a ușura și mai mult accesul comunității locale la apă provenită din surse sigure.

Proiectul a fost implementat în regiunea de sud-vest a României, în județul Dolj, în trei din cele cinci sate care compun Comuna Mischii: Mischii, Călinești și Gogoșești. Acesta s-a derulat în perioada octombrie 2018-februarie 2020 și a fost implementat de Asociația CSR Nest în parteneriat cu Asociația Today’s Future și cu sprijinul Primăriei Comunei Mischii.

Principalul obiectiv al proiectului a fost creșterea accesului la apă potabilă provenită din surse sigure și o mai bună gestionare a apei ca resursă naturală limitată. Acest obiectiv a fost atins prin săparea a patru fântâni de mare adâncime în comuna Mischii: 1 în Gogoșești, 2 în Călinești și 1 puț sursă în Mischii. Astfel, cei 1.800 de locuitori ai Comunei Mischii vor beneficia de apă potabilă provenită din surse sigure. În plus, Primăria Comunei Mischii a decis să contribuie la continuarea proiectului H2O (Water) – Helping To Obtain Water, prin investiții adiționale, din surse proprii, pentru crearea unei mini-rețele de furnizare a apei, cu scopul de a facilita și mai mult accesul comunității locale la apă potabilă provenită din surse sigure.

De asemenea, proiectul a inclus și o serie de activități educaționale legate de utilizarea responsabilă a apei, cu scopul de a preveni și diminua risipa acesteia. Componenta educațională a țintit tinerii și adulții din Comuna Mischii precum și elevii Școlii Gimnaziale „Alecsandru Nicolaid” din Mischii.

Potrivit Eurostat – biroul de statistică al Uniunii Europene – Regiunea Sud-Vest Oltenia se situează pe locul șapte din punctul de vedere al produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor, din 276 de regiuni din Uniunea Europeană. Lipsa infrastructurii în regiune a dus la un acces limitat al populației la apă potabilă provenită din surse sigure.

Mai mult, conform EU Special Audit Report, ediția 2017, „Implementarea Directivei privind Apa Potabilă”, atât calitatea apei cât și gradul de acces al populației la aceasta s-a îmbunătățit atât în România cât și în țările vecine precum Ungaria și Bulgaria. Cu toate acestea, nivelul investițiilor în acest domeniu ar trebui să fie semnificativ mai mare. Aceeași sursă precizează că 60% din români au în prezent acces la apă.

Sursă imagini: Daniel Botea