În studiul istoriei, unul dintre ungherele în care descoperi lucruri fascinante este cel al jocurilor
pe care oamenii le-au plăsmuit de-a lungul timpului, ca expresii a lumii în care trăiau, cu provocările și credințele și particularitățile fiecăreia.
Prin mărinimia prietenilor de la Libris, m-am întors în timp în Mesopotamia antică, prin intermediul Jocului Regal din Ur, dar și în vremea vikingilor, cu Vulpea și gâștele, iar acum am fost transportat într-o Africă imemorială, cu ajutorul jocului Awale.
Membru al marii familii Mancala, jocul e poate familiar celor care sunt suficient de bătrâni să fi avut pe vremuri telefon mobil Nokia. Printre metodele rudimentare, dar fermecătoare, de a-ți pierde timpul în acea perioadă, pe lângă deja clasicul Snake, se găsea și acesta, într-o formă schematică vizual.
Pe mine, unul, nu m-a prins atunci, dar i-am înțeles un pic mai bine farmecul la ceva timp după aceea, când am avut ocazia să îl redescopăr mulțumită unui prieten, mare pionier într-ale tehnologiei, care tocmai își luase un dispozitiv nemaivăzut, un telefon inteligent, fără taste, numit iPhone 3.
Dar frumusețea și subtilitatea acestui Awale și a variantelor sale nu mi s-a dezvăluit pe deplin decât acum, când am avut parte de o experiență tactilă nemijlocită.
Originea acestui tip de joc se pierde în negura cronologiei. Unii cercetători consideră că anumite adâncituri simetrice și corespunzând ca număr de pe bordurile unor temple ale Egiptului antic sunt mărturii ale începutului său. În forma de față, Awale reconstituie sistemul ludic din Africa neagră, iar aici nu mă pot abține să nu mă aventurez în câteva speculații.
Jocul are un mecanism simplu, dar subtil. Semeni de la tine, dar culegi de la celălalt. Nimeni nu rămâne vreodată fără piese, iar modul cum alegi să împărtășești din propriile resurse va dicta cât vei beneficia de pe urma lor.
În Africa, există societăți care păstrează încă practica deținerii la comun a roadelor pământului și împărțirea lor conform nevoilor fiecăruia. Însă omul este o creatură care își dorește să acumuleze, fapt pe care îl atestă gânditori ai economiei de la Adam Smith la Marx.
Awale redă, abstractizat, dar sugestiv, această veșnică tensiune dintre spiritul altruist și cel egoist, între comunism și capitalism, iar simpla reflecție asupra acestui maniheism ne-ar releva și lămuri multe dintre cele pe care le trăim chiar în această perioadă.
Cei de la D-Toys, producătorii jocului, am avut marea inspirație să îl transpună într-o formă accesibilă transportului, astfel că se poate savura oriunde. Cutia pare a avea o textură un pic necizelată, dar cred că a fost o decizie deliberată, deoarece îl apropie și mai mult de artefactele de pe vremuri.
În Africa, un set de Awale nu putea fi realizat decât de un om bătrân și trecut prin multe (preferabil căruia îi murise de ceva nevasta*), care lăsa în mod deliberat lemnul cu asperități, pentru a fi lustruit prin utilizare repetată de jucători iscusiți.
Cât alegem să oferim și cât ne propunem să primim sunt lucruri care țin de fiecare dintre noi.
Dar un lucru este cert:
Avuția națiunilor nu constă doar în PIB, ci și în moștenirea culturală pe care o lasă generațiilor viitoare.
Iar Awale este o părticică a ei de pe urma căreia poate beneficia oricine.
*Nu glumesc, detaliul are legătură cu credințele africane în spiritele care se întorc să îi viziteze pe cei vii, fapt care poate fi declanșat și de a practica Awale, mai ales după asfințit.
P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o seducătoare lecție de economie, filosofie și aritmetica permutărilor.
