Eurovisionul n-a murit

S-a mutat mai hacana

Ia ghici unde?

In Danemarca!

Cam asta ar fi esenta a ce s-a intamplat in cadrul editiei 2013 a concursului Eurovision, eveniment care nu s-a dezmintit in a-mi releva cum evolueaza continentul nostru multiubit.

Daca anul trecut criza economica parea doar a fi influentat alegerile stilistice, pe care le treceam in revista in registru bascalios, anul acesta am simtit un morb mai adanc, o lipsa de preocupare pentru coregrafii flamboiante si o inclinatie pentru minimalism. Cele mai multe tari participante au trimis cate un interpret stingher, de cateva ori insotit de un grup de dansatori (despre cum sta treaba cu acestia voi dezvolta mai jos). Paradoxal, statele cu spectacole extra-muzicale demne de luat in seama au fost doua tarisoare – Moldova (sa nu te enervezi ca Romania n-a vrut sa cante in limba materna?) si Azerbaidjan, care par a mai crede, precum niste copii printre adulti nihilisti, in puterea unui show total. Si Danemarca, invingatoarea, a punctat discret la capitolul asta; daca mai adaugam o melodie frumusica, o solista frumoasa de-a dreptul si irezistibila prin zambetul ingenuu, plus o situatie geopolitica favorabila, rezultatul nu trebuie sa mire si contrarieze pe nimeni.

Ce s-a intamplat, in rest? Se intoarce Eurovisionul la valori muzicale autentice sau s-a intrat intr-o perioada de anxietate gen „Sa trimitem un cantec cat mai putin atractiv, sa nu cumva sa fie nevoie sa platim organizarea anul viitor”?

Inca un aspect referitor la criza economica: s-a zis cu mitul batranetii pline de huzur a starurilor apuse. Daca Anglia si Olanda intampina asa probleme cu sistemul de pensii, incat le-au fortat pe veteranele Bonnie Tyler si Anouk sa se prezinte sa-si merite alocatia de la stat, iar Germania (motorul Europei!) deleaga pe o tipa de varsta a doua, a carei coregafie a fost ca  a coborat cateva trepte, e clar ca suntem pe duca.

In contextul legalizarii mariajului intre persoane de acelasi sex din Franta, Eurovisionul a venit taman bine sa ne familiarizeze cu ideea: niste tipe se pupa, dansatori barbati la cantareti barbati, trupuri masculine unse si cvasi-dezbracate, plus Cezarica al nostru, caruia ii voi dedica un paragraf imediat. Singurul bastion al iubirii heterosexuale ramane Georgia. Trecut-au vremurile cand unul ca Aziz (cetatean bulgar de etnie rroma, travestit si tuciuriu vopsit cu blonda platinata) era o aparitie singulara.

De ce n-a luat Romania puncte? Cum sa ia cu un interpret care arata ca Dracula, Generalul Zod si Jafar (luate de pe Twitter) la un loc, cu niste dansatori in pantalonasi scurti si cu mult rosu, foarte mult rosu, prea mult rosu? N-am nicio problema cu vocea, mi s-a parut o gaselnita demna a fi incercata la un concurs precum acesta, unde cel mai mare pacat e sa fii banal, daca nu poti sa fii valoros. Insa spectacolul in sine o fi facut ravagii pe Internet, dar mai mult de a-i da dreptate vizionarului ministru Agathon n-avea ce sa realizeze.

Asadar, pe cine trimitem la anul, ca sa ne implinim pohta ce-o pohtim nici noi nu stim de ce?

Propuneri fulger din partea mea:

1. Fuego cu un mega brad de Craciun.

2. Puya cu Doddy, Posset, Mahia si Alexa Velea si o ceata de maidanezi autentici, alesi pe spranceana, ca avem de unde.

3. Gog mentalistul.