Nu mă pot abține să nu încep prin a-i adresa lui Robert Kagan o întrebare malițioasă:

Stimate domn, ați mai fi susține ideile din Lumea clădită de America după trei ani de Donald Trump la Casa Albă?

Bineînțeles, ar veni răspunsul și i-aș cam da dreptate.

Omenirea, sau o parte a ei mai mare ca oricând, se bucură de o prosperitate și o securitate fără precedent în istorie, mulțumită faptului că în fruntea ei se află Statele Unite ale Americii, care, cu toate beteșugurile și greșalele lor, nu sunt vreo autocrație dezumanizantă.

Tocmai pentru că nu s-a sfiit să scoată în evidență că America n-a fost scutită de erori sau de contrazicerea idealurilor pe care ea însăși le propovăduiește de la Al Doilea Război încoace, Robert Kagan m-a convins prin argumentația sa.

M-a convins inclusiv în privința celui mai discutabil punct al eșafodajului de idei pe care îl dezvoltă – că stadiul în care a ajuns societatea umană nu este neapărat rodul unei evoluții spre mai bine a acesteia, ci rezultatul unei conjuncturi în care hegemon i-a fost o putere mai blândă și atât de puternică, încât să-și propage valorile care îi compun cheia de boltă, cum ar fi democrația sau piața liberă, unui număr cât mai mare de națiuni de pe mapamond.

Deși încearcă să aducă argumente și împotriva preconizatului declin al Americii, Kagan nu îl exclude și ne adresează indirect o interogație la care nu prea avem alternativă de răspuns:

Credeți că Rusia sau India sau China pot duce mai departe lumea așa cum o știți și o vreți?

N-avem încotro decât să acceptăm că e nevoie să sprijinim SUA până când își vor fi încheiat misiunea pe care nu o întreprins-o niciodată cu prea mult chef.

Să conducă lumea și să o facă mai bună.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o pledoarie căreia nu i te poți opune, oricât ai vrea.