Era odată ca niciodată o lume futurist-medievală.

Nu e un oximoron, ci cadrul în care se desfășoară filmul de animație Nimona.

Această societate este întemeiată pe mitul izbăvirii: o femeie de odinioară a învins răul care bântuia pe acele meleaguri.

Prima mostră de corectitudine politică.

În urma vitejiei ei, s-a născut un ordin cavaleresc, care luptă pentru a menține starea aceea pacifist-idilică.

E greu de pătruns acolo, dar, la momentul când are loc acțiunea, regină este o doamnă progresistă de culoare.

Încă o mostră de corectitudine politică.

Printre marile ei reforme se numără și acceptarea în rândul cavalerilor a unui tânăr care nu e de neam, nu e blond, ci mai degrabă brunet spre măsliniu, interpretat vocal de Riz Ahmed, simpatic actor de religie musulmană.

A treia mostră de corectitudine politică, nu?

Ca orice basm, și filmul realizat de Nick Bruno și Troy Quane bifează momentele acțiunii, iar factorul perturbator care pune totul în mișcare e o ceremonie de învestitură care ia o turnură urâtă.

În urma ei, protagonistul devine un proscris, iar cel mai afectat de ceea ce i se pune în cârcă este prințul moștenitor al regatului, iubitul său totodată.

Da, ați citit bine.

Principalele personaje masculine sunt doi homosexuali.

În caz că mai voiați o mostră de corectitudine politică.

Să nu mă înțelegeți greșit, nu am examinat toate aceste trăsături ideologice în calitate de extremist de dreaptă, ca să le înfierez și să arăt cu degetul către degenerescența Hollywoodului contemporan.

Nu, ei să fie sănătoși, așa au vrut să facă filmul, așa l-au făcut.

Ce este remarcabil este că toate direcțiile acestea converg într-o narațiune coerentă, care e și antrenantă, și lipsită de menajamente.

Nimona devine o poveste cu adevărat interesantă când în scenă apare eroina eponimă, o adolescentă anarhistă, pusă pe scandal, rea de gură și cu un har deosebit: își poate schimba forma și făptura după plac.

Își oferă abilitățile exilatului, pentru ca acesta să își reabiliteze numele, dar și pentru a produce haos.

Dintre toate calitățile unui scenariu foarte îndrăzneț, aceasta trebuie să fie cea mai de preț:

Modul cum a surprins psihologia adolescentină, astfel încât o poți urmări în forme extreme, dar nu supărătoare. O fi Nimona e un studiu de caz fictiv și hiperbolic, însă simpla ocazie de a fi supus la aceste manifestări ale noii generații este neprețuită. Măcar te fortifici mental.

În plus, cu vocea plină de aplomb a lui Chloe Grace Moretz, livrează o sarabandă de replici haioase.

Posibilitățile creative ale capacității ei de metamorfoză sunt exploatate cu haz, iar filmul reușește cumva să îmbine două mari parabole.

Una este societății căreia i se confecționează dușmani, pentru ca membrii ei să fie mai lesne ținuți sub control.

Cealaltă este a alienării celor care sunt diferiți, dar își doresc același lucru.

Să primească și să ofere afecțiune.

Unii vor fi oripilați că doi bărbați se sărută într-un film de animație, zice-se pentru copii.

Ar trebui mai degrabă să fie revoltați că marginalizarea unora sau manipularea altora sunt atât de prezente în lumea reală, încât și-au găsit atât de bine locul într-un film de animație, zice-se pentru copii.