Ce vedeți în imaginea de mai sus este Vârful Trescovăț, din mulții Almăjului, de pe malul românesc, văzut de pe cel sârbesc, mai precis de la Lepenski.

Acesta din urmă este un oraș neolitic ale cărui urme datează cu cel puțin 10 000 de ani în urmă.

Unii cercetători opinează că această culme de pe partea românească a Istrului servea drept zeitate calendaristică pentru acești strămoși preistorici, mergând până la avansa și ipoteză ca formele specifice ale caselor imitau conturul formei de relief cu a cărei imagine își începeau și încheiau ziua.

Înclin să le dau dreptate, pentru că e ceva special în modul cum Vârful Trescovăț se ițește printre arbori, în toată splendoarea și inaccesibilitatea sa pentru oamenii de atunci.

Îmi vin în minte monumentele megalitice de la Stonhenge din Anglia sau Newgrange din Irlanda, care, la rându-le, marcau această solemnitate solară (și care face încă obiectul unor festivaluri anuale) sau impozanta stâncă Ayres (Uluru) din Australia, tărâm sacru al populației aborigene, care se distinge în peisaj precum Vârful Trescovăț.

Trebuie să fi fost un spectacol aparte când, într-o anume zi a anului, soarele răsărea sau apunea din spatele culmii, transmițându-le locuitorilor de la Lepenski Vir că natura este imuabilă, că o nouă perioadă de speranță începe.

Iar de speranță aveau mare nevoie, pentru că viața era foarte probabil brutală și guvernată de privațiuni și nesiguranță.

Mărturie a acestei zbateri stau capetele sculptate descoperite pe tot cuprinsul sitului arheologic.

Dincolo de posibilul lor rol ritualic, care ne va rămâne pe vecie necunoscut, recunoaștem acele colțuri ale gurii lăsate în jos care caracterizează stări de spirit negative, precum tristețea sau anxietatea (vezi reprezentările lor în Inside Out și Inside Out 2).

Microexpresii pe care Paul Ekman, împreună cu alter ego-ul său fictiv interpretat de Tim Roth în Lie to Me, precum și cu alți colegi de breaslă le consideră universale.

Ei se refereau la spațiu, dar iată că se aplică și timpului.

Necazurile i-au însoțit pe oameni de când lumea.

Dar nici speranța nu i-a părăsit.