Așteptând pe cineva în fața unui bloc dintr-un cartier al Craiovei, mi-am zis să nu mă supun de bunăvoie la supliciul caniculei, așa că m-am strecurat pe hol, unde am descoperit trei desene simpatice foc (n-ar trebui sa folosesc epitete de-astea la 40 și de grade, știu), care depășesc cu mult media împerecherilor de nume întru dragoste veșnică sau măscările la adresa echipei conlocuitoare adverse.

Acesta, de pildă, e adorabil prin acumularea acea ușor dezordonată de inimi, care par a genera o inimă mai mare. Fiecare dintre noi contribuie la sufletul lumii, cum s-ar zice. Iar cele două semiluni întregesc starea de bine pe care ți-o transmite această spontană manifestare artistică.

Următoarea imagine are un efect similar. Nu doar prin personificarea zâmbitoare a stelei, ci și prin simpla declarație admirativă față de Alexandra. La fel ca Eminescu, care a căutat varii descrieri ale fetei de împărat din Luceafărul, precum ”giuvaier” sau ”bobocel”, oprindu-se asupra uneia mai puțin sforăitoare, dar nemuritoare.

Cel din urmă desen este cel mai complex din punct de vedere al realizării. O figură șugubeț-șmecherească, de Popeye Marinarul zoomorfizat, niște bicepși supradimensionați și niște pătrățele ca ale lui Cristiano Ronaldo (le știm de la golurile date pe final de meci), precum și niște pantofi de Charlot.

Ca mici bonusuri sunt un cap de cățel, surprinzător de frumos redat, în partea stângă, în timp ce undeva sus, puțin spre dreapta, avem și o clasica împerechere de nume abreviate, dar cu o declarație apăsată, care suscită admirație pentru cunoașterea semnificației simbolului matematic.

Poate vi se pare puțin lucru, dar am un prieten care mi-a povestit că pe tatăl său, fost profesor universitar la o facultate tehnică, îl întrebau studenții (viitori ingineri, nota bene!) ce e optul ăla culcat pe care îl scria pe tablă.