Lecturile pe tărâmul SF sunt o constantă, iată alte patru:
The Big Time – în Univers se desfășoară un război între Șerpi și Păienjeni (nume convenționale pentru două tabere despre care nu prea știm mare lucru). Războiul are loc în trecut, prezent și viitor. Undeva în partea de Univers dominată de Păienjeni, există un spațiu de odihnă și relaxare pentru combatanți și aici își plasează Fritz Leiber microcosmosul populat de personaje neverosimil de haioase, variind de la un fel de creatură cu tentacule și cu sarcasm la un nazist simpatic sau o luptătoare din Creta minoică. Tot acest aparent talmeș balmeș se complică și ia o turnură de suspans când o bombă atomică dintr-un cufăr se activează, lăsându-le protagoniștilor doar jumătate de oră pentru a-l găsi pe singurul care putea să o dezamorseze și care s-a dematerializat fără urmă. Lucrurile sunt încurcate și uneori exagerat de abstracte, însă autorul reușește cumva să o scoată la capăt, ajutat de naratoare, care nu e obiectivă, e angajată afectiv, dar are un umor foarte sănătos. Iar printre rândurile cărții este una dintre cele mai frumoase definiții ale manifestării iubirii pe care le-am întâlnit vreodată în literatură.
Klara and the Sun – încă un roman magistral de la unul dintre cei mai mari scriitori contemporani – Kazuo Ishiguro. Nu încetează să mă uimească modul cum autorul britanico-nipon se aventurează discret pe tărâmul științifico-fantastic, fără a abandona o subtilitate psihologică fără egal. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, probabil, copiii din familii cu dare de mână pot beneficia de compania unui AF, adică Artificial Friend, practic un android înzestrat cu capacitatea de interacționa direct și nelimitat în tematică. Povestea este spusă din perspectiva AF-ului eponim, Klara, de la existența în magazin și până la integrarea în viața unei fetițe suferinde. Drame existențiale sau drame sociale ni se dezvăluie treptat, filtrate prin conștiința crescândă a ființei artificiale, care, țineți-vă bine, își construiește un întreg ansamblu de euristici și superstiții. Nimic din toate acestea nu pare forțat sau nenatural, iar aici Ishiguro s-a întrecut pe sine. Cartea e deosebită, iar finalul, sfâșietor.
Six of Crows – Leigh Bardugo a construit un întreg univers fantastic – Grisha – în care, într-o lume vag medievală, dar cu accente victoriene, anumiți indivizi sunt înzestrați cu puteri care variază de la modela natura și elementele la a manipula mințile celorlalți. În romanul de față, un echipaj pestriț, cu reprezentanți din cam toate facțiunile existente, are de dat o spargere într-o fortăreață inexpugnabilă, unde un om de știință confecționează un drog care potențează puterile Grisha și amenință să strice echilibrul de puteri din această lume și așa violentă. Deși scriitoarea își acordă timp să creioneze personajele și traumele cu care vin, precum și să descrie societatea fantastică, dar suficient de familiară, mai ales prin tarele ei, reușește cumva să păstreze acțiunea antrenantă și plină de suspans. Viziunea ei literară este vădit influențată de cinematografie (Ocean’s Eleven sau Mission Impossible îmi vin minte instantaneu), iar relațiile sentimentale dintre anumite personaje au ceva adolescentin, însă recunosc: e o carte care m-a prins în așa hal, că n-am putut să o las din mână.
Parable of the Sower – o carte tulburătoare, care îți relevă ce e mai înălțător și mai înfiorător în natura umană. Într-o Americă lovită de secetă și tulburări sociale acute, există o comunitate mică, care supraviețuiește cu greu privațiunilor și asalturilor declasaților din exterior. În sânul ei este o tânără care este înzestrată (sau blestemată) cu darul hiper-empatiei, adică simte toată suferința celor care îi ies în cale și cu care interacționează. Supusă unei crize de conștiință, firești, dat fiind tabloul dezolant al lumii în care trăiește, începe să nutrească planuri de a pleca să-și încerce norocul în zone mai pașnice, dar și să elaboreze nu crez religios nou, care pune în centru schimbarea ca permanență. Romanul Octaviei Butler are două secțiuni semi-distincte, la fel de bine și fără menajamente scrise. În special a doua parte m-a trimis cu gândul spre The Road al Cormac McCarthy, în special prin brutalitate, prin deznădejdea pe care o trăiești deseori, dar și prin modul cum te agăți de personaje, așa cum ele se agață unul de altul pentru supraviețuire. Infernul sunt ceilalți, așa este. Dar mântuirea nu se poate afla de unul singur.
Cuceriri SF – Ediție de Starcraft
Cuceriri SF – Ediție de 8 Martie
